Tu pui sare pe rană…Nu mai vreau să mă doară !

0

Și totuși încă trag de timp. Mai bine să mai doară un pic și să te am decât să nu doară deloc. Cu nu știu de unde puteri, încă mai cred că se poate. Încă mai sper că dacă suport durerea și de data asta, tu ma vei iubi și le vei vindeca pe toate, data viitoare.
Îmi umplu corpul de răni în așteptarea asta și mă aleg doar cu cicatricile. Tu nici azi nu mă vezi, nici maine nu o vei face. Sunt atât de bună la jocul ăsta de-așteptarea. Am învățat să te iubesc pentru ce ai putea fi dar încă nu ești ! Am învățat să trăiesc din speranțe și să îți găsesc scuze pentru fiecare rană nouă .
Iată-ma astăzi, cum la nivelul expert, eu și el, purtăm pistoale în mână și iubirea în priviri… Suntem la fel de buni într-un duel iar eu, niciodată nu mă las învinsă… și totuși, azi,el trage primul. Mă împușcă în picior și îmi oferă timpul necesar să îl împușc înapoi, poate cu o ţintă chiar mai exactă… Si totuși, păstrez doar iubirea din ochi și pistolul cu piedica pusă. Trage din nou, de data asta în stomac…mi se face rău, dar încă am puterea sa trag și totuși iar mă abțin. Îl las sa ma omoare dacă vrea și sper să supraviețuiesc doar sa îl pot ierta… Aleg să-mi ling rănile-n tăcere decât sa-l știu măcar zgâriat de mine.
Îl aleg pe el chiar și atunci când o merit
ă cel mai puțin. Îl aleg pe el în ciuda mea. Îl apar până și de stropii de noroi în care întinde cu mine pe jos…însă nu-l mai iau în brate când reușesc să mă ridic…nu vreau sa-l murdăresc. Mă rog ca rănile astea să nu lase cicatrici pe care le va uri, tot el într-o zi, pe „corpul meu”…



Share.

About Author

Leave A Reply