Scrisoare către un orb

0

« Iubind am putut darui lumina intunericului, asa ca prietene iubeste si aceasta scrisoare nu-si va mai avea rostul ! »

Imi cer scuze ca am intarziat cu aceasta scrisoare,dar ceea ce mi-ai cerut sa iti scriu m-a luat prin surprindere. Stiu ca pare absurd ; mi-ai cerut sa iti descriu ceea ce eu pot vedea si tu nu…dar nu este atat de simplu, nestiind ce inseamna sa nu vezi.Poate ochii mei nu dau importanta lucrurilor pe care le vad zilnic,iar acestea pentru tine pot însemna mult.
Voi incerca sa iti descriu ceea ce ochii mei vad,ceea ce sufletul meu simte si poate ceea ce cunosc cel mai bine…chipul persoanei iubite ! In acest mod sigur nu voi omite nimic,vei intelege tot,pentru ca si tu ai iubit chair daca ai facut-o in intuneric.
Incercand sa te fac sa te simti putin mai bine, iti aduc aminte, ca mereu chipul persoanei iubite este cel mai frumos in intuneric, atunci cand doar mainile tale ii vad fata, cand doar tu ii desenezi formele.
Nu conteaza ca nu o vezi,esentialul este ca o simti si stii ca este frumoasa.Si eu sunt oarba, caci imi vad iubitul cum nu-l mai vede nimeni,il vad cel mai frumos,dar restul lumii nu o face.Deci intre mine si lume, cineva vede gresit…iubirea e oarba si eu iubesc.
Iubeste si vei vedea tot ! Ochii iubitei te vor face sa vezi ceea ce altii, desi au lumina ochilor de o viata, nu au vazut nicioadata.
Sa fiu mai explicita.Il vad zilnic, dar nu pe el, ci ceea ce imaginea lui imi ofera.Ii vad ochii si ma pierd in adancimea lor, ii vad buzele si imi este greu sa accept ca Raiul e atat de aproape. Il mangai, si simt nevoia sa o fac cu ochii inchisi, tocmai pentru a fi sigura ca nu pierd nimic, ca e doar el si eu,si ca ochii mei nu se vor rataci o secunda pe perna pe care el e asezat.
Prin el vad ingeri, fara el vad blocuri si masini. Prin el vad locuri despre care nici nu stiu daca exista, vad o lume noa in care, desi de cele mai multe ori e intuneric, nu conteaza caci in « intunericul » acela suntem doi.
Imaginea nu are importanta, atat timp cat sufletul tau vede ceea ce ochii nu percep.
De ce ti-as descrie eu tie ceva, cand tu poti vedea mai multe decat mine ? Tu ai o lume a ta, pe care nu o cunoaste nimeni, eu traiesc intr-o lume a tuturor pe care toti o stiu.
Mie imi este impus sa accept ca o parte din copac verde si cu forma ovala zimtata, se numeste frunza.Tu poti vedea o frunza rotunda si rosie.
Tu esti liber sa vezi persoana iubita exact cum o vrei,ti-o creezi ideala,eu o vad asa cum a fost creata.
Tie ochii nu iti permit nimic, mie lumea nu imi permite mai mult !
Tu nu poti fi criticat daca spui ca cerul e roz,e dreptul tau, caci nu il vezi.Eu in schimb, voi primi zeci de remarci de genul : » – E albastru ! Nu vezi, e albastru ?! »
Asa ca bucura-te de tot ceea ce poti vedea si nu regreta nimic din ceea ce nu vezi.
Nu merita !

 

 

 

 

Share.

About Author

Leave A Reply