UN TEXT DUREROS DE ADEVĂRAT, CARE ÎȚI TAIE RESPIRAȚIA

11

Textul urmator i-a fost atribuit lui George Carlin in urma mortii sotiei sale. I-a fost atribuit si lui Octavian Paler, un poet de suflet cu ale caror idei rezoneaza multi dintre noi. Omul are nevoie de o poveste trista pentru a rezona cu o idee adevarata. Cand a fost publicat prima data, nu a luat o asa amploare caci a fost scris de un pastor american de care nu auzise nimeni, Dr. Bob Moorehead. Pentru ca cei care l-au citit primii au considerat ca va avea mai multa insemnatate daca il atribuie unui nume cunoscut, a ajuns si la noi ca fiind scris de Octavian Paler. Poetul a negat vehement,in mai multe randuri, ca i-ar apartine aceste versuri apreciindu-le totusi, George Carlin(un cunocut satirst american), celalalt presupus autor a negat de asemenea ca i-ar apartine spunand ca nu ar scrie niciodata un asemenea „rahat”. Dupa aceasta scurta poveste a textului, doresc sa subliniez ca  e mai putin important de unde vin gândurile atât timp cât ele reflecta realitatea.

 

„Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui „TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Pentru că, viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în momentele care-ți taie respirația.”

 



Share.

About Author

11 comentarii

  1. Ceea ce am citit este perfect adevarat!Cu siguranta mai devreme sau mai tarziu vine o zi cand fiecare dintre noi va regreta faptul ca omul iubit nu se mai afla printre noi!Sigur atunci realizezi ca ai fi putut face mult mai mult pentru a te simti fericit dar nu mai este posibil!Drept pentru care e bine sa triesti clipa cu intensitate maxima!

  2. Cine este autorul situatiilor nefaste enumerate,stiti? Este acea entitate numita in titlul ca fiind dovada adevarului existentei lor.Articolul vine in contrazicere cu Pitagora ,inteleptul care interzicea popularizarea aspectelor antisociale ,recomandand astfel ingroparea lor in uitare.

  3. George Carlin nu a scris asa ceva…. De unde stiu ? Simplu ” și ne rugăm prea rar.” !!!!!! In tot ceea ce spune denota faptul ca este un ateu convins si nu este genul ipocrit care-si aduce aminte de Dumnezeu cand are probleme.

    • Un ateu, ce este de fapt ? un egoist, un pesimist, un fraier ! probabil, nu se bucura niciodata si traieste geaba ! ( am dreptul la opinie, nu ?)

  4. Ba, cam are dreptate, dar e pura filozofie. Cineva spunea ca ,, dac Iisus, ar cobori pe pamant, ar fi zarva o zi, doua, o luna ,un an,. Apoi, fiecare si-ar vede iar de treburile lui , cu bune cu rele. Asta este fiinta omeneasca. Nu cred ca este prea mult de facut cu doua exceptii ;
    1. educatie neintrerupta acasa si la scoala
    2. exemplul personal al tutorelui

  5. uite la ce foloseste Google, nu Octavian Paler ar fi autorul acestui eseu, ci un pastor american, cum se va vedea din textul de mai jos, publicat in Snopes care aminteste ca textul a fost atribuit mai multor autori, cel mai des citat fiind George Carlin. Internetul asta e plin de capcane si false atributii, e bine sa verific din cel putinn 3 surse fiecare informatie :))

    The Paradox of Our Age
    By Dr. Bob Moorehead

    (Dr. Bob Moorehead is former pastor of Seattle’s Overlake Christian Church. He retired in 1998 after 29 years in that post. The essay appeared in ‘Words Aptly Spoken,’ Dr. Moorehead’s 1995 collection of prayers, homilies, and monologues used in his sermons and radio broadcasts.)

    The paradox of our time in history is that we have taller buildings but shorter tempers; wider freeways, but narrower viewpoints. We spend more, but have less; we buy more, but enjoy less. We have bigger houses and smaller families; more conveniences, but less time. We have more degrees but less sense; more knowledge, but less judgment; more experts, yet more problems; more medicine, but less wellness.
    We drink too much, smoke too much, spend too recklessly, laugh too little, drive too fast, get too angry, stay up too late, get up too tired, read too little, watch TV too much, and pray too seldom. We have multiplied our possessions, but reduced our values. We talk too much, love too seldom, and hate too often.

    We’ve learned how to make a living, but not a life. We’ve added years to life not life to years. We’ve been all the way to the moon and back, but have trouble crossing the street to meet a new neighbor. We conquered outer space but not inner space. We’ve done larger things, but not better things.

    We’ve cleaned up the air, but polluted the soul. We’ve conquered the atom, but not our prejudice. We write more, but learn less. We plan more, but accomplish less. We’ve learned to rush, but not to wait. We build more computers to hold more information, to produce more copies than ever, but we communicate less and less.

    These are the times of fast foods and slow digestion; big men and small character; steep profits and shallow relationships. These are the days of two incomes but more divorce; fancier houses but broken homes. These are days of quick trips, disposable diapers, throwaway morality, one night stands, overweight bodies, and pills that do everything from cheer, to quiet, to kill. It is a time when there is much in the showroom window and nothing in the stockroom. A time when technology can bring this letter to you, and a time when you can choose either to share this insight, or to just hit delete.

    Remember, spend some time with your loved ones, because they are not going to be around forever.

    Remember to say a kind word to someone who looks up to you in awe, because that little person soon will grow up and leave your side.

    Remember to give a warm hug to the one next to you, because that is the only treasure you can give with your heart and it doesn’t cost a cent.

    Remember to say „I love you” to your partner and your loved ones, but most of all mean it. A kiss and an embrace will mend hurt when it comes from deep inside of you.

    Remember to hold hands and cherish the moment for someday that person will not be there again.

    Give time to love, give time to speak, and give time to share the precious thoughts in your mind.

    AND ALWAYS REMEMBER:
    Life is not measured by the number of breaths we take, but by the moments that take our breath away.

    „The Paradox of Our Age”; these statements were used in internet hoaxes which attributed them to various authors including George Carlin, and a teen who had witnessed the Columbine High School massacre; they are quoted in „The Paradox of Our Time” at Snopes.com

    http://www.snopes.com/politics/soapbox/paradox.asp

Leave A Reply