Pentru Quckie

0

picture-0261

Quckie e catelusa mea…e o combinatie reusita intre bichon maltez si pechinez. O am de cand era in burtica, cealalta catelusa a mea, Cora mi-a facut-o cadou. A nascut doi pui. Unul nu a supravietuit si celalat a devenit Quckie. Cora dupa ce a nascut-o, tragea toti oamenii care imi intrau in casa de picior sa ii duca la cosul unde era asezat puiul ei. Se invartea in jurul cosului si privea in ochii omului, ii spunea: „Uite, vezi ce minune am eu aici?” Numele de prajitura i s-a potrivit mereu. E un deliciu sa o privesti cat de zapacita si de iubitoare e. Latra pe toata lumea, dar doar ca sa o mangaie…e o santajista, nu face liniste daca nu o iei in brate. Are niste ochi atat de expresivi si de frumosi incat nu poti sa nu ii raspunzi Corei : „Da, chiar ai facut o minune”. Cand sunt trista, vine la mine, face ochii mari, lasa capul intr-o parte, ii cade o ureche bleaga si face o mutra de nu poti macar de dragul imaginii sa lasi un pic tristetea si sa ii zambesti. O strang in brate, plang si ea ma pupa…asa stie ea sa imi spuna ca o sa treaca. Dimineata ma trezesc cu ochii ei privindu-ma, iar cand deschid ochii incepe sa dea din coada. Cand o certi ,scoate limba ca un copil,ca si cand te-ar certa la randul ei. A nascut 5 pui frumosi acum 2 luni si am vrut sa mai pastrez unul, dar m-am gandit ca Quckie imi umple casa suficient cu bucurie iar Cora cu kiniste. Luna asta implineste 3 ani. NU, nu mai implineste. Azi un om a ucis-o.  A trecut cu masina peste capul ei micut si i-a scos ochii, lasandu-o cu limba scoasa si plina de sange de asemenea. A venit acasa moarta, iar Cora n-a mai fost tacuta…a urlat toata durerea familiei la capul lui Quckie, iar de cand am ingropat-o, Cora daca vrei sa o mangai, i-a pozitie in care a intepenit puiul ei, ca si cand ti-ar spune, sunt EA, mangaiat-o! Traversa din iubire spre mine si a murit ca si cand l-ar certa pe criminal…a ramas cu limbuta scoasa. Masina n-a oprit…Quckie n-a mai miscat…timpul s-a oprit in mine si a oprit si durerea in el. Am avut o minune si cineva mi-a luat-o!

Share.

About Author

Niciun comentariu

  1. …Gipsy nu mai exista de cativa ani, dar o am in fata ochilor si acum. Parca ii vad ochisorii negri ca doua margele,coada vesnic in miscare, parca ii aud latratul plin de bucurie cand ne intampina si maraitul infricosator atunci cand un strain se apropia de ea, sau intra in casa noastra.
    Pentru ca era neagra si parea tare amarata atunci cand ne-a adus-o, i-am pus numele de Gipsy. Era atat de mica incat am luat-o sa doarma cu noi in pat. A ramas locul ei preferat, iar cand s-a mai marit aproape ca nu ne mai lasa sa ne apropiem de acest domeniu al ei, in afara de mama, pe care o iubea cel mai mult.
    Se spune ca un caine isi adora stapanul, dar cateaua il divinizeaza.
    Asa era si Gipsy: numai dragoste, care izvora din inimioara ei mica, dar atat de devotata. Imi revin in minte imagini de-ale ei: Gypsi- cu botul in usa, asteptandu-ne pe noi, Gipsy- intr-o alergare nebuna prin parc, Gipsy- luindu-si un aer preocupat si trecand repede pe langa noi sa se ascunda sub bufet (facuse pipi pe covor!), Gipsy- dand gata un ciorap de-al lui tata si pregatindu-se sa-i faca de petrecanie si unei batiste de-a bunicului, Gipsy- fericita in brate la mama, Gipsy- cu congestie pulmonara, in urma faptului ca am dus-o la plaja si i-am facut baie in mare (pentru ca avea temperatura si facea injectii, mama a purtat-o toata noaptea in brate, ca sa-i mai aline durerile), Gipsy- apucand gratios, cu boticul ei ca o maslinuta, un biscuit, dar si Gipsy- protestand vehement ca o oparim in cada.
    Gipsy a fost calcata de o masina, in frumoasa luna mai, cand se plimba cu mama, fiind fara lesa.Cu ultimele puteri s-a tarat, si-a pus capul pe picioarele mamei si asa si-a dat sufletelul ei bun si atat de vesel.
    Am ingropat-o in parc, iar peste mormantul ei au rasarit sute de maci, de parca vroia si in acest fel sa ne arate cat de mult ne-a iubit.

Leave A Reply