Ninge cu dor de iarnă și de tine…

0

Se apropie sărbătorile pe șoselele astea negre printre blocurile gri. Urmează jocuri de lumini în toate magazinele mari, un centru împodobit de oferte și câțiva copii rătăciți pe la uși în scările de bloc!
Nu pot să vad sărbătorile și iarna așa!
Nu pot, căci am văzut-o cum e de fapt! Am simțit-o pe o uliță cu țipete asurzitoare de bucurie, pe o uliță plină de copii ce se luptau cu nămeții și se întreceau pentru a strânge mai multe mere și covrigi, nu bani de la vecini! O droaie de suflete mici, cu cizmulițe colorate, fără vreo firma pe ele, dar cu șosete făcute de mamaia cu andrelele ei și cu multa dragoste… Mamaia, la care strigam : salvează-mă, ma mănâncă gâscanul!
Eram eram doar putin mai mare decât el. Mamaia se trezea înaintea mea și făcea focul, să mă pregătească pentru o zi întreagă de zăpadă și bucurie pe ulițele copilăriei.
Mai rătăcesc uneori prin satul meu și constat tristă, ca ulițele sunt goale, ca și când oamenii aia minunați de acolo, nu mai fac copii… Cel mai trist e că cei dragi sunt în alt loc, într-unul rece și tăcut…cei ce m-au învățat să rad și să iubesc s-au mutat sub uliță, sub zăpadă…
Urmează sărbători în oraș și tare mi-aș dori să văd copiii în parcuri făcând oamenii de zăpadă…tare as vrea sa dau un măr unui prichindel și sa nu se uite urât la mine…tare aș vrea să fiu copil și tu încă să fii…


Share.

About Author

Leave A Reply