De-a iubirea…

0

Inca de la prima relatie de iubire existenta s-a demonstrat ca unul iubeste mai mult decat celalalt, ca unul conduce si altul il urmeaza(vezi Adam si Eva).

Multi dintre noi, nu au vrut insa sa se resemneze cu ideia si atunci au inventat tactica de care pe care, jocul de-a iubirea ce adeseori ramane la stadiul de joc…fara a mai avansa la gradul de iubire.

Ok, am vazut ca ma place stie ca si el il plac…si acum? Pai acum incepe chinul! Nu-l sun prima ca asta inseamna ca eu vreau mai mult decat el,sa il aud.Nu ii raspund la mesaj imediat sa nu para ca sunt disperata si nu, nu ma vad cu el de la prima invitatie ca sa par greu de obtinut! De cealalta parte si el gandeste la fel…nu sun primul ca e obisnuita sa fie sunata prima si atunci voi fi ca ceilalti, eu trebuie insa sa fiu special…nu dau mesaje dragute,sa nu considere cumva ca e prea devreme si nu, nu o invit nicaieri doar o intreb ce face azi si daca vrea ceva…poate va spune…speram sa ma vad cu tine.Nici unul nu lasa garda mai jos, ambii se tem sa nu devina ei aia mai slabi, sa nu fie ei cei ce iubesc mai mult si sunt nemultumiti pt ca celulilalt ii pasa mai putin.Merg pe premiza ca asa cum il educi asa il ai…si nu e tocmai fals…la un moment dat cel mai puternic castiga si il are aproximativ la degetul mic pe cel mai slab…dar asta se intampla doar in cazurile fericite, atunci cand amandoi au rabdarea necesara sa parcurga toate etapele jocului si intr-un final unul se decide sa cedeze.

Sunt cazuri si mai triste de atat…acelea in care nici macar de prima faza nu trec…el nu recunoaste ca o place…ea nici atat…si asta doar de teama unui refuz! Un prieten imi spunea ca lui ii place sa tachineze, sa se joace…o prietena afirma de asemenea ca ii place sa amageasca, sa se simta vruta, fara a acorda vreo atentie inapoi…ai atunci in fiecare potential partener te temi sa nu dai o persoana ca cele descrie mai sus…si atunci tu care ai vrea sa iubesti sincer si neconditionat, trebuie totusi sa te adaptezi regulilor jocului, daca nu vrei sa fii parasit inainte de a-i apartine, doar pt ca…cedezi prea usor…nu reprezinti o provocare!


Jocul inimii s-a transformat treptat intr-un joc al mintii, intr-o lupta ca oricare alta in care cel mai puternic castiga si cel mai putin puternic doar iubeste!


Share.

About Author

Niciun comentariu

  1. Ok, me first… on comment.
    1.Trebuie sa dai drepturi de autor.
    2.Acel „gaming” il fac pt ca psihologu` si psihanalistu` din mine cere, si ii plac, acele situatii. Cine ramane blocat in aceste faze/moduri, nici nu stiu cum sa le zic, are/ va avea probleme. Si da mi s-a intamplat sa fiu absolut „distrus” dupa o anumita persoana, dar am preferat sa fiu silent, pt situatia nu imi permitea sa imi exprim simpatia/dorinta, si mai ales daca as fi facut acest lucru ar fi cauzat diverse probleme….
    3…. on prv

  2. Sefu’ meu…e a doua oara cand imi spui acelasi lucru…si totusi iti poti dezvalui identitatea sa aflu si eu daca merita sa iti ormez ordinul?

  3. jocul iubirii se transforma in cel al mintii atunci cand incerci sa fii rational in detrimentul simtamintelor. Iubirea nu se gandeste, se traieste… asta ca sa ma afirm cu un pateu pe ziua de azi. eu prefer sa-mi iau teapa decat sa regret ca n-am incercat decat ceea ce-mi parea eficient sau rational.

  4. Pai da Krissa…si daca ar gandi mai multi ca tine…ar fi mai multe povesti frumoase…insa marea majoritate nu o fac…ma uit la ei…si dincolo de ambitie si orgoliu…si cine pe cine…nu prea vad!

  5. Eh…nu ai intalnit probabil persoana care sa te convinga ca iubirea exista…dar ai rabdare…iti vei schimba conceptiile!

Leave A Reply