Despre iubirile nebune( relatii nocive)…

7

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi a trait cel putin o astfel de poveste…relatia aceea conflictuala, care isi intretine flacara iubirii din certuri si dispute nefondate, care te aduce in pragul disperarii, care iti cere sa fugi, dar sa te impiedici pentru a va mai impaca macar o data!!! Toti din jurul tau fac pe nestiutorii, ca si cand ei n-ar fi iubit nicicand  si n-ar fi facut compromisuri, ca si cand pentru ei agonia si extazul sunt capitole diferite ce se regasesc la inceputul si sfarsitul cartii, niciodata apropiate…Te intreba de ce mai stai, de ce suporti sau daca tot suporti de ce nu te resemnezi si te consumi la fel de fiecare data…de ce daca si ieri era la fel si plangi si azi stiind totusi ca maine revine? Nu inteleg ca intensitatea suferintei este direct proportionala cu fericirea impacarii…si la urma urmei cati dintre noi mai avem certitudinea ca lacrimile de azi vor fi de fericire maine, cine iti mai poate garanta ca suferinta iti va fi rasplatita cu exactitate? Doar iubirile nebune…

Pana de curand eram convinsa ca cel mai trist capitol al iubirii e cel in care cel pe care il iubesti pleaca sau nu te mai iubeste…Drama pierderii celui pe care il considerai sufletul pereche a fost umbrita(pentru mine cel putin)  de tragedia pierderii capacitatii de a il mai iubi pe cel ce te facea fericita…Cand il pierzi si atat suferi si stii ca la un moment dat va trece, vei iubi un altul care probabil te va iubi la randul lui si sufletul pereche va reaparea in mintea ta ca si cand niciodata nu ar fi disparut…cand nu-l mai poti iubi pe cel ce l-ai iubit enorm tocmai pentru ca iubirea pentru el te facea fericita nu stii cum vei putea iubi din nou un altul despre care nu vei mai avea certitudinea ca iubindu-l vei retrai fericirea…cand el pleaca tu esti victima si asta e mai usor de suportat, cand tu nu-l mai iubesti esti agresor si in contextul dat esti propriul tau agresor…poti trai cu asta? Poti trai cu gandul ca tot ce ieri te facea sa jubilezi de fericire astazi te lasa impasibila, desi nimic nu s-a schimbat?

Ai idee cat de putini oameni isi gasesc motivul fericirii…iar tu desi l-ai descoperit, il simti cum iti scapa printre degete…cum maine trebuie sa o iei de la zero fara sa ai macar idee de ce cauti? Pana ieri totul era simplu…stiai ca trebuie sa il lasi sa te raneasca, sa vezi suferinta ca pe un preludiu si maine sau poate in aceeasi zi , fara sa mai faci nimic sa ajungi in starea de extaz…era o reteta sigura, pana cand el, fara sa vrea si fara sa stie, adauga un ingredient, probabil tot din dorinta de a face totul mai intens. Tu reactionezi pozitiv, suferi mult mai tare decat la reteta de baza si te astepti, la fel cum se asetapta si el ca imacarea sa fie si mai intensa…ca orice muritori, nu va multiumiti cu perfectul, cautati mai mult decat perfectul, uitand ca viata nu e un grad al gramaticii…si vine impacarea…se umbla si la retata ei…se gandeste el ca daca totul a mers atat de bine, ar functiona o schimbare si in modul imapacarii si atunci o transforma din brusca in treptata…si totul se duce dracu’…fericirea intarzie sa apara, intarzie si nici nu da semne ca av reveni la voi curand…se revine la retata de baza…tu nici nu mai suferi pe parcursul preludiului nici nu mai atingi extazul vreodata…privesti totul ca pe un scenariu prost, ale carui personaje nici macar nu le cunosti…par doi oameni tampiti care se ranesc reciproc si totusi nu se despart…incepi sa intelegi ce vedeau cei jur…parerile lor devin brusc intemeiate si pana si tu uiti de ce ai stat in relatia asta atata timp…uiti ca il iubeai la nebunie…

[qodef_blockquote text=”Sa pierzi iubirea cuiva e trist…sa pierzi iubirea ta e superlativul absolut al tristetii….” title_tag=”h2" width=””]

Viata ti-a dat o lectie de gramatica, nu ti-a placut perfectul, ai tins spre mai mult ca perfectul, ai obtinut superlativul absolut…Nimic nu se pierde, totul se transforma si tu tocmai te-ai transformat intr-un om pierdut…


Share.

About Author

7 comentarii

  1. F.frumos scris , dar f.trist in acelasi timp .
    parerea mea ca acea reteta de baza desi parea/inca pare functionala si satisfacatoare ;ea nu poate fi considerata decat o solutie temporara a unor probleme destul de mari iar sfatul meu pentru cei care se confrunta cu situatia asta este sa inceapa sa urmareasca alte solutii mai practice pentru relatia lor in loc sa isi piarda timpul care se scurge in defavoarea lor si care nu face decat sa complice .

  2. E placut sa iti regasesti proprile ganduri cautand la intamplare pe net ceva care sa te faca sa te simti mai bine… Am realizat ca citind asta m-am eliberat mult mai usor decat ascultand toate acele sfaturi pe care oricum le constientizez (stiam de mult timp ca intr-un caz ideal ar trebui sa ma vindece)…

  3. stii cum e … pana la urma trebuie sa pui punct si sa o iei de la zero. Si chiar daca esti trista acum, daca deschizi ochii vezi ca intotdeauna apare acel cineva nou care sa iti faca ziua mai frumoasa, care sa iti dea atentie si care sa te faca sa te simti mai bine.

    De obicei toate persoanele astea sunt fix langa tine, la o aruncatura de bat, dar depinde de tine sa le vezi sau sa nu le vezi. Si tot ele te pot ajuta sa treci peste momentul trist, peste agresivitatea aia care iti rupe mintea.

    Si mai e o idee… vine un val acum, suie-te pe el o sa vezi ca o sa fie bine 🙂

Leave A Reply