Filmul din viata noastra…

0

9_1_2_weeks

Stii zambetul ala tamp care iti ramane intiparit pe fata atunci cand urmaresti un film si personajele traiesc un moment frumos? Bucuria aia pe care o resimti din nimicurile pe care niste personaje inexistente le traiesc…Imi amintesc ca am zambit jumatate de ora fara pauza cand am urmarit „9 saptamani jumate”…filmul ala din ’86 cu Mickey Rourke  si Kim Basinger in care ei sunt amandoi tineri, frumosi si nebuni si traiesc o poveste de iubire nebuneasca… Dupa doua luni si un pic, transpuse in aproape 2 ore de film,timp in care m-am bucurat alaturi de ea…  ea pleaca si eu incetez sa mai zambesc. Realizeaza ea ca are de ales intre dorinta si sanatatea psihica…frumusetea care pe mine ma facea sa zambesc, pe ea o scotea din minti…o inspaimanta de moarte ca intr-o zi se va termina si atunci decide sa aleaga ziua chiar ea. N-am inteles-o multa vreme…

Dupa doua luni si ceva,mai exact cam dupa 9 saptamani jumate…de cand am inceput sa traiesc in 2009 cam ce traiau astia in film prin ’86…mi-am dat seama ca simt nevoia sa aleg singura ziua in care totul se termina…Am inteles perfect de ce a plecat ea caci stiam prea bine de ce plec eu…Ma intrebam cum intensitatea unei povesti de dragoste te poate aduce in pragul nebuniei si mi-am raspuns tot eu…Dorinta devine mai puternica decat tine si atunci pierzi controlul, iar asta e prima dovada de nebunie :).  Uitandu-ma in urma realizez ca am fost nedreapta, am scris candva despre el si i-am etalat doar partile negative…s-a tras concluzia ca e un „monstru”…asa ca ma simt nevoita sa adaug ca monstrul are ochii plini de ocean si zambetul plin de soare, iar atingerea…calda. Monstrul meu pare a fi creat de un regizor talentat…absolut necesar de sex feminin. Pare creat de dorintele unei femei care cunoaste dorintele tuturor femeilor si alege sa le dea viata printr-un personaj de film, doar ca de data asta face o greseala si personajul scapa din lumea filmului in realitatea vietii… Daca mi-as descrie ultimele 9 saptamani jumate…le-as numi o comedie romantica daca as vorbi de un film…ar fi un luceafar usor porno daca ar fi poezie si una din simfonii daca s-ar transpune in muzica. Sunt momente in care trebuie sa pleci din propriul tau film si momente in care mi-as dori sa ma privesc de pe scaun, pe un ecran mare, sa zambesc tamp si sa ma felicit ca am plecat…sa spun despre propriul meu personaj ca e extraordinar si ca imi pare rau ca e doar in filme asa…apoi sa-mi amintesc ca vorbesc despre filmul ce ruleaza-n viata mea si sa-i multumesc lui Dumnezeu ca e un regizor ingaduitor. Daca ti-ai filma viata…ai privi-o zambind? Eu … privind inapoi zambesc…si privind inainte sunt extrem de mandra ca trecutul imi da motive sa zambesc.



Share.

About Author

Niciun comentariu

  1. sweetdanutza15 on

    tocmai ce am scos si eu filmul si abia astept sa il vad in speranta ca voi afla si eu unele raspunsuri si mai presus de toate sper sa il inteleg in acelasi mod in care l-ai inteles si tu.si desi nu am plecat de bunavoie,sper sa gasesc niste ”scuze” care sa ma faca sa cred ca asa e totusi cel mai bine.promit sa revin cu impresii dupa vizionare:)pup

  2. postarea asta imi aminteste de un film in care o scriitoare se chinuie sa-i traseze eroului principal, destinul !
    Doar ca protagonistul naratiunii intra-n-tr-un conflict de interese, chiar cu …autorul cartii respective !
    Filmul se numeste ”Stranger Than Fiction”
    solicita mult imaginatia – situatiile paradoxale acordate pe realitate, ducand la concluzii surprinzatoare … 🙂

  3. Stimabilo,

    Ma flateaza sincer ceea ce am avut ocazia sa citesc in post-ul tau. Profit de aceasta ocazie pentru a-ti multumi si a te aproba, a fost frumos pana acum si de acum inainte.

    TE PUPIC SI ASTEPT UN SEMN DE LA TINE !!!

Leave A Reply