Cand nu-l mai iubesti…

48

Oare nu-l mai iubesc? Chiar acum m-am gasit sa-mi treaca?
Parca l-as mai iubi un pic daca ma gandesc la Craciun de una singura…si parca mi-ar trece iubirea cand ma gandesc la Craciun cu el. E problematica situatia, am tot intalnit-o pe parcursul relatiei noastre si am pastrat-o ascunsa in mine, in tacere . Ma temeam sa o spun cu voce tare sau sa o scriu. Ar fi devenit reala! As fi constientizat-o si m-ar fi inspaimantat. In plus, daca nu-l mai iubesc azi si maine il iubesc iar? O sa par neserioasa. Lumea si implicit el nu o sa ma mai ia in seama, iar cand pieirea dragostei va fi reala,nimeni nu-mi va fi alaturi sa-mi usureze existenta intr-o obisnuinta de care brusc nu mai am parte…
Eu, ca multe alte femei(sper, caci altfel nu-mi explic de ce eu) atunci cand iubesc, ma dedic total relatiei, consum la maxim iubirea, iar din el imi fac un mod de viata.
Toate momentele de singuratate a mea cu mine i le atribui brusc lui
Nu ma mai plimb singura, o fac cu el. Nu mai citesc singura, ne uitam impreuna la tv. Nu mai mananc singura, luam masa amandoi si asa mai departe.

[qodef_blockquote text=”Dupa ani de ”amandoi” realizez ca nu-l mai iubesc, dar obisnuinta de de toate in doi care brusc s-ar rezuma la unu…e infioratoare, cumplita ,e terifianta…” title_tag=”h2" width=””]

Iti lasa impresia ca niciodata nu ai dormit singura si ca va fi extrem de greu sa incepi de acum…
Incep intrebarile: Oare chiar nu-l mai iubesc? Oare chiar vreau sa fiu fara el? Si ce fac fara el? O sa fie mai bine? O sa fie greu? Nu cumva il iubesc si atitudinea lui recenta ma induce in eroare? Daca se va comporta cum imi doresc, il voi iubi iar?
Sa fim seriosi! Nu s-a comportat pana acum cum iti doresti, ba mai mult se indeprateaza tot mai mult de ceea ce iti doresti, si mai e si obisnuit sa ierti si sa te obisnuiesti la randul tau cu asta! Deci nimic nu se va schimba pe o durata lunga.
Parca atunci cand te-a injurat pentru prima oara nu te-a deranjat la fel de tare ca acum, desi de atunci a mai facut-o de cateva zeci de ori.
Nici atunci cand ti-a refuzat prima doleanta justificata nu te-ai enervat ca acum…
A fost Mos Nicolae si n-ai primit nici macar un breloc din ala ieftin?
Acum un an te multumea un ”te iubesc”. La anul (daca mai exista la anul in formula asta), cand va veni cu mana goala, deja il vei uri…
Vine Craciunul si teama de singuratate te „convinge” ca-l iubesti, dar amintirea Craciunului de anul trecut sau a Pastelui de anul asta plus alte sute de mici amintiri inca te roaga sa opresti tortura. Sa admiti ca esti nefericita, ca si cu el si fara el esti tot singura de Craciun!
[q[qodef_blockquote text=”Te-ai imbatat cu apa rece si  nu esti fericita si  astfel nici nu vei fi curand…” title_tag=”h2" width=””]oate amintirile astea te implora sa te intorci la titlu si sa ti-l asumi. Sa nu-ti mai gasesti scuze gasindu-i scuze. Sa fii omul ala mare la care tot visezi de mica!  Sa ai curajul sa iei decizii pentru tine si sa recunosti ca s-a ajuns aici numai din vina ta…Ca speranta te-a pacalit din nou…


Share.

About Author

48 de comentarii

  1. Hello!!! Nu mai stiam nimic despre aceasta poveste de dragoste. In jurul meu am imprsia ca e un adevarat camp de lupta… dragostea asta intre femei si barbati… am crezut ca am intels totul acum mai bine de un an jumate, dar apar mereu tot felul de situatii care ma darama si ma reconstruiesc, dar important e sa-ti mentii esenta, structura!
    Imi place ce citesc, poate am ratat multe din scrierile tale refritoare la acest capitol, dar este prima oara cand citesc si sunt compleCt 🙂 de acord, am simtit cu precizie ce simti tu pe parcursul mai multor ani si totusi am continuat… finlitatea s-a produs in 2008… de atunci sunt fericita! Mi-e dor de tine si iti doresc sa gasesti acel ceva care iti aduce implinire!

  2. Paraseste-l! Mila, obisnuinta, compasiunea nu sunt suficiente motive sa prelungesti o casnicie in agonie.Frustrarea se va aduna in timp si va va afecta pe amindoi,poate ireversibil.Nu mai pierde timpul!Sau lasa-l singur un timp ca un fel de pauza.

  3. paraseste l,daca poti…si acest’daca poti’pt ca iar,din nou simnt la fel ca tn.acum il urasc pt tot ce a facut,pt cand nu a fost cu mn..,dar daca maine am sa l iubesc pt cand a fost si pt ce a facut.??el nu va mai fi…si totusi cred ca ar fi mai bn sa l il lasi,daca esti curajoasa nu te mai mai gandi la maine…poate si maine vei simnti la fel

  4. Nu imi vine sa cred … exact asta simt si eu . Nu credeam vreodata ca cineva sa ma faca sa inteleg ce simt…nici eu nu stiam ce simt… Am intrat aiurea pe net si am scris pe google „parca nu il mai iubesc” …. am dat de povestea ta si aveam impresia ca eu am scris’o …sau ca e scrisa special pt mine….Exact de atata timp suntem si noi impreuna….la fel si eu , de Mos Nicolae nu am primit nimic….anul trecut am primit o amarata de bluza..si aia la insistentele mele….nu ca ar conta cadourile , ci gestul…. Ce sa fac ??? Doamneeeee , ce sa fac ???????
    Acum il iubesc , in secunda asta…dar pana termin de scris aceasta propozitie nu il mai iubesc…… Ce sa fac ??? Ajutati-ma sa ies din bezna asta….. doar un sfat….

  5. Buna Ioana, regret ca povestea iti descriere trairile…regret ca ni le descrie multora…insa cand vine vorba despre un sfat eu iti pot spune cu succes partea teoretica caci la examenul practic am picat,de aici si scrierea :)…Sunt doua variante, accepta-l asa cum e fara sa te mai plangi sau schimba-l cu unul mai potrivit cerinteleor tale…din aceste 2 variante imposibile, eu am ales-o pe prima, dar doar prima jumatate, l-am acceptat si totusi ma plang…sper ca tu sa fii mai puternica si sa iei o decizie completa…
    In cazul in care nu ne mai scriem iti urez de acum sa ai parte de niste sarbatori surprinzator de frumoase 🙂

  6. Serios Ioana ?
    Faptul ca nu ai primit nimic de mos Nicolae si o „amarata ” de bluza anul trecut te fac sa cauti pe net asemenea articole si povesti ? nu te supara pe mine dar am cate ceva de comentat referitor la ce ai scris ;
    Daca te-ai fi oprit la faza cu nimic de Mos Nicolae as fi putut sa inteleg propozitia: ”gestul conteaza” ,insa ai continuat spunand ca anul trecut ai primit o bluza pe care ai caracterizat-o ca fiind „amarata” eu zic ca daca doar gestul conta ai fi apreciat acea bluza si nu mai ziceai de ea , insa te-ai contrazis . In rest, despre iubirea ta trecatoare s.a.m.d nu am ce sa comentez ca nu ne-ai incantat decat cu problema cadourilor ;insa o idee pot sa zic ca totusi mi-am facut .. Sarbatori fericite si sper sa gasesti o solutie acelor probleme grave !!

  7. Imi place cum scrii . Felicitari ! totusi imi pare rau ca ma regasesc prea bine in ceea ce ai scris..acum dupa 3 ani…cand s-a schimbat..si parca nimic nu mai ma atrage la el…parca incep sa il urasc ptr cat ma facut sa sufar pana sa se schimbe……tu ce ai facut pana la urma ?

  8. Imi pare rau ca v-ati despartit. Despre mine…despre noi…am ramas impreuna , ne intelegem cand bine , cand rau si … vom fi parinti . 🙂 Cateva lucruri s-au schimbat , in bine …cat de cat. Sper ca dupa ce se naste bebe sa fie mult mai bine…. Inca mai am uneori acele ganduri … insa ma resemnez si raman cu ideea ca el este omul cu care imi voi petrece restul vietii si ca el e tatal copilului meu .
    Acum va las…
    Lolrelai , ai incredere in Dumnezeu , totul va fi bine.
    PS : aceste doua rugaciuni , pe mine m-au ajutat mult.
    Draga Doamne, Fa, rogu-te, din relatia noastra o mare &i sfânta aventura. Fie ca alaturarea noastra sa fie un loc sfânt. Fie ca amândoi sa ne gasim aici tihna, un rai pentru sufletele noastre. Îndeparteaza de la noi orice ispita de a ne judeca unul pe celalalt ori de a ne dirija unul pe altul. Lasam în seama Ta certurile si poverile noastre. Stim ca Tu esti raspunsul nostru si stânca noastra. Ajuta-ne sa nu uitam. Fa sa fim o singura inima, o minte si un trup. Îndeparteaza de noi ispita de a critica nu de a fi cruzi. Fa sa nu fim ispititi de închipuiri si amagiri si ne caluzeste pe caile sfinteniei. Fereste-ne de întuneric. Fie ca relatia noastra sa fie ca o raza de lumina. Fie ea o fântâna de dragoste si întelepciune pentru noi, familia noastra;, cei ce ne înconjoara; si pentru lumea noastra. Fie ca legatura asta sa fie lacas pentru dragostea si izbavirea Ta, un instrument al îndurarii si puterii Tale. Când primim lectii si suntem tot mai pusi la încercare, sa nu fim ispititi de a uita unul de altul. Sa ne amintim mereu ca unul pentru celalalt însemnam cea mai frumoasa; femeie, cel mai chipes barbat, cel mai puternic si cel mai sfânt, în bratele caruia ne venim în fire. Fie ca relatia noastra sa ramâna proaspata. Fie sa ne faca tot mai întelepti, Adu-ne ceea ce doresti Tu, si arata-ne cum ai vrea Tu sa fim. Îti multumim, draga Doamne, Tu esti ceea ce ne leaga. Îti multumim pentru aceasta dragoste. Amin

    1. Sf Marta,ma indrept catre tine,plina de incredere,cerandu-ti ajutorul.Cred cu tarie ca ma vei ajuta si sprijinii cand mi-e greu.Spre a-ti arata recunostinta mea,fagaduiesc sa fac cunoscuta si altora aceasta rugaciune.Te rog cu umilinta sa imi aduci alinare suferintelor si necazurilor mele.In numele negraitei bucurii care ti-au cuprins inima cand i-ai oferit adapost Mantuitorului Lumii in casa ta din Betania,te implor,roaga-te pt noi si familia mea ca sa-l pastram pe D-zeu in inimi astfel sa ne invrednicim sa primim ajutor in nevoile noastre,mai ales in durerea ce ma copleseste acum , ca sa nu ne mai certam ,sa ne intelegem bine , sa ne iubim si sa ne casatorim.
    Te implor ajutatoarea celor aflati in suferinta,infrange orice greutate,precum ai infrant balaurul care zace la picioarele tale.Apoi,zici odata Tatal nostru si de 3 ori Bucura-te Marie cea plina de har…(Nascatoarea de D-zeu).
    Sf Marta,roaga-te pt mine si familia mea,in vecii vecilor,AMIN.
    Rugaciunea se va spune 9 marti la rand, avand o lumanare aprinsa.

  9. am ajuns aici cautand desre tepele de fun deal si in mod normal dupa ce as fi citit articolul ,as fi inchis tabul.insa evident mi-a atras atentia „Cand nu-l mai iubesti ” simtindu-ma intr-o stare cam ciudata ,fiin despartiti ,dar pastrand o legatura buna.si simteam la fel ca Ioana .ciudat ,dar parca mi s-au furat gandurile .O sa treaca si o sa ne aducem aminte de povestea asta cu un zambet .cam amar ,dar tot zambet.

  10. Mai fetelor si eu simt la fel, din pacate. Eu n-am avut probleme cu cadouri, dimpotriva, e poate excesiv de atent, ne placem de ani de zile, dar doar de 1 suntem impreuna, ideea-i ca vreau ca el sa fie viitorul pentru mine, chiar imi doresc, are el cateva lipsuri, dar precum am spus, acelea sunt lipsuri, se pot umple cu timpul. Nu vreau ca timpul petrecut impreuna, sa fie doar o amintire, vreau sa-l apreciem si sa cladim ceva pe el. Uneori simt ca am nevoie de putina singuratate, sa ma bucur de celibatarul din mine… dar e prea mult aici. Si acum imi bat capul ca „de prea multe ori imi spune – te iubesc-„, iar cand nu imi spune, imi incep alte ganduri. Deci am ajuns la concluzia ca iubirea poate fi un fel de razboi psihologic, cand scapam de problema asta, apare alta. Eu una, nu cred ca nu-l iubesc, chiar dimpotriva, doar ca as vrea sa ma faca sa-mi doresc mai mult, nu sa primesc „te iubesc pe tava””. Ce ziceti?:(

  11. Jeni, eu zic ca ma bucur pentru tine si ca ar trebui sa faci la fel…insa, esti femeie si ultima propozitie defineste clar asta…niciodata nu vom fi multumite pe deplin :)… nu dispera, da-i timp si vei gasi noi motive de nemultumire!

  12. Un sarut si o imbratisare la momentul potrivit sau mai ales la cel nepotrivit” face minuni.
    EL…. nu stie asta!

  13. lolrelai, cum iti mai e?
    Eu am un prieten (sau am avut) cu care ma inteleg perfect, locuim impreuna, imi place sa imi petrec timpul cu el, nu ii gasesc niciun defect pentru care sa nu il mai iubesc si totusi … simt ca nu-l mai iubesc, il vad ca pe un prieten f bun, dar sunt geloasa daca incearca altcineva sa se apropie de el. Nu as suporta gandul ca e cu altcineva. Nu stiu ce e in capul meu.
    Mai demult, el s-a despartit de mine spunand ca ma vede doar ca pe o prietena, apoi dupa vreo 3 luni, ne-am impacat. De data asta, mi s-a intamplat mie exact la fel. Oare o sa ne „sincronizam” vreodata?

    Alta problema e ca eu pur si simplu nu vreau sa-l pierd ca prieten. E prietenul meu cel mai bun. A fost si inainte sa ne cuplam. Deocamdata, ma lupt cu mine si astept sa mai treaca timpul…

  14. Buna… am cautat pe google „nu il mai iubesc” si am dat peste povestea ta…
    Sunt trista…suntem impreuna de mai bine de 5 ani, eu am 27, el 35, diferenta de varsta e mare, el vrea sa ne casatorim, vrea o familie, stabilitate…iar eu simt ca nu-l mai iubesc. Am avut o relatie cu nabadai de la bun inceput. Cand ne-am cunoscut, el era implicat intr-o alta relatie, de vreo 3 ani, insa mi-a ascuns acest lucru, m-am indragostit de el, iar dupa 6 luni am aflat de fosta. Era prins intre 2: am luptat cu toate puterile sa fie al meu, pentru ca-l iubeam si stiam ca si el ma iubeste pe mine, asa ca am ramas impreuna. Fosta a suferit enorm, iar eu regret si acum suferinta ei, dar asta-i viata.
    Am ramas impreuna, ne-am mutat impreuna, ne iubeam enorm, dar ne si certam (fosta tot intervenea in relatia noastra); probabil certurile ne-au facut sa ne iubim mai mult, nu puteam renunta unul la celalalt. Am avut o perioada de aproape 1 an in care am locuit in orase diferite (din cauza muncii) si parca ne-am indepartat, simteam asta, dar l-am urmat deoarece eram convinsa ca ne va fi bine sau cel putin voiam sa fiu impacata ca am incercat. Dupa 6 luni, el a fost detasat de la locul de munca undeva in strainatate si ne vedem cam 1 data la 2 luni, iar acum simt cu adevarat ca nu-l mai iubesc. El vorbeste de casatorie, iar pe mine ma trec apele. Simt ca nu e el THE ONE, nu l-am inselat, nu mi-a stat capul la alti barbati, sunt f fidela, dar langa el nu sunt fericita si nu sunt EU. Mi-e rusine de el sa-l las, mi-ar fi mila cred, m-as simti vinovata, rusinata fata de parintii lui, fata de toata lumea care se asteapta sa ne casatorim. Cred ca traiesc cu prea multe prejudecati, nu stiu si simt ca ma sufoc in aceasta relatie. Acum e acasa…dar abia astept sa plece iar! Cred ca m-as bucura daca m-ar lasa el pe mine, desi stiu ca as suferi, cred ca ar fi normal dupa 5 ani jumate, e obisnuinta, e ideea ca apartin cuiva, dar trebuie sa las egoismul deoparte si sa ma bucur daca cunoaste pe altcineva.
    Astept sa plece… nu pot sa-l sarut cu adevarat, nu pot face dragoste cu el… ce mai, sunt distanta. El vede, dar nu ma intreaba, nici nu stiu daca as putea fi sincera cu el.
    Ce sa fac? Incotro s-o iau?
    Acum locuiesc in orasul lui, in casa lui. Daca ma intorc acasa, nu am loc de munca, iar aici nu mi-as permite sa platesc chirie din salariul meu.
    Of, iertati-mi incoerenta, energiile negative pe care le transmit…. am nevoie de sprijin, de sfaturi. Nu vreau sa-l fac sa sufere!!! Efectiv, daca va puteti imagina, nu pot sa respir corect din cauza nelinistilor si contradictiilor din sufletul meu.
    MULTUMESC!

  15. Anamaria, imi pare rau ca treci printr-o astfel de situatie insa din ceea ce ai scris tu aici, ai deja raspunsul pe care il cauti, iti mai lipseste doar curajul. Ni se intampla tuturor ca la un moment dat in viata sa realizam ca nu ne aflam in locul potrivit, langa omul potrivit si de cele mai multe ori ne impiedicam de scuza ca acum nu e momentul potrivit…mereu vor fi impedimente in a iti lua viata in maini si a o lua de la capat, mereu vor exista regrete indiferent de ce alegi, singura diferenta constand in cat de mari sunt regretele si cat de mari sunt realizarile ulterioare. Obisnuinta si obligatiile fata de societatea ce te inconjoara sunt cele mai mari piedici insa trebuie sa tii cont ca nu ei iti traiesc viata si nu obisnuinta te ajuta sa te simti implinita. Ai in fata doua drumuri, unul in care se prevede o viata linistita si anosta in care te vei intreba mereu de ce ai ales asta si cum ar fi fost altfel, iar celalat drum e total necunoscut…iti poate aduce multe surprize placute si totodata multe regrete…intotdeauna poate fi mai bine sau mai rau…totusi tine cont ca un singur moment de fericire si multumire cu tine insati te va convinge ca ai facut alegerea potrivita. Sper sa judeci cu toate simturile tale simultat si intr-un viitor apropiat sa imi lasi un comentariu in care sa spui ca esti fericita! Iti doresc mult noroc!

  16. Ma regasesc in povestea ta!! Am 20 de ani, aproape 21..de 5 ani de zile vorbesc cu N..el are 24 de ani acum..nu stiu cum sa incep:( am impresia ca nimeni nu ma intelege si nu stiu cui sa-i cer sfatul! Rutina a cam intervenit in relatia noastra. NU mai am prieteni, nu avem unde iesi, incep sa ma enerveze foarte multe lucruri la el. El a fost primul in toate daca ma intelegi..imi stie toate defectele..si eu pe ale lui..oare asta ma tine legata de e;?? Mai tot timpul ne certam de la bani, si daca iesim la un suc trebuie sa platim fiecare desi el lucreaza.si are un salariu bunicel, pe care il investeste in apartamentul lui.Eu sunt studenta..lucrez si eu cat pot si platesc si eu de fiecare data cate ceva dar tot timpul imi spune ca eu vesnic imi stric banii pe lucruri nefolositoare. Asta e unul din motivele pt. care ne haraim. Altul ar fi „sexul”…nu stiu de ce dar cam de 1 an, 2 chiar, nu simt nevoia! El ar vrea non-stop si tot timpul are grija sa ma faca sa ma simt prost..oare insistentele lui ma fac sa-mi pierd interesul din acest punct de vedere? si totusi..stau sa ma gandesc ca daca l-as vedea cu vreo alta fata..nu m-as simti foarte bine:( parca..nu l-as lasa!:( Mi-e teama sa nu-mi para rau mai tarziu..ma tot intreb..IL MAI IUBESC SAU NU?? intrebarea asta nu-mi trecea prin gand pana cand nu a aparut un al 2-lea..:-s
    Acum ceva timp..am cunoscut un baiat..am inceput sa vorbim pe internet. Sa-i spunem A. Este mai mare cu 10 ani decat actualul meu iubit dar vreau sa va spun ca ma simt minunat in preajma lui! Chiar si mama mea mi-a spus ca imi rad ochii de fiecare data cand vin de la o intalnire cu el..nu au fost foarte multe si nu s-a intamplat niciodata nimic..imi cunoaste si el situatia si a fost de acord sa mai astepte un timp pana cand imi dau eu seama ce vreau de fapt! E altceva,,gandeste altfel..e mult mai atent..parca ma sprijina in tot ce fac..DAR CAND IMI VOI DA SEAMA pe care-l vreau? Stiu ca bomboana e dulce la inceput. Ce ar trebui sa fac? Mi-e teama sa-i spun actualului prieten ca vreau o pauza. Daca aude ca imi petrec timpul cu alticneva, la cat de orgolios e, nu ma mai vrea inapoi! help..orice sfat primesc:(

  17. Lorelai, mi-ai hranit sentimentul de neliniste, de goliciune…Ma intrebam daca am eu o problema, daca e normal ca dupa doar 3 ani de casnicie sa simti ca vrei sa evadezi…Ar fi atat de multe de povestit, am citit cu atentie tot ce ati scris, am plans, desi sunt la birou, am simtit putina „salvare”, da , asa o pot numi, pt ca vad ca nu sunt singura care vrea altceva, care parca incearca sa-si complice viata sperand ca poate pune punct… decat sa faca ceva sa isi salveze casnicia. Cred ca nu mai vreau, probabil ca as putea, dar nu mai vreau… Si alteori vreau…E asa de greu …Mai ales ca am un baietel de 3 ani jumatate cu el si ei doi au o relatie mai mult de cat speciala. Ma simteam singura in problemele astea pana am realizat ca …existati si voi si poate inca multe suflete ratacite…Eu asa ma pot numi, nu vreau sa jignesc pe nimeni, eu ma simt de-a dreptul ratacita…Azi vreau, maine nu, apoi vreau din nou, daca as putea totusi sa fug…cred ca as incepe sa respir. E asa de lunga povestea si a inceput…din prima clipa…primele nemultumiri pe care ratiunea le-a realizat, inima mea le-a negat, primele lacrimi , care de altfel erau reale, sufletului meu i s-au parut nejustificate, totul se invartea in jurul lui, sa fie el multumit, sa nu fiu dificila, era universul meu chiar daca nu vroiam sa recunosc ca uneori nici nu ma vedea langa el in casa…Au inceput batai, lovituri, promisiuni desarte, lacrimi, nopti de lacrimi…sperante…si din nou dezamagiri…au fost noua luni de sarcina pline de lacrimi si sperante puse in viata care se forma si crestea in mine…Acum, sunt furioasa pe mine, am iertat, am iertat prea repede, mult prea repede am calcat in picioare un suflet zdrobit, al meu…mult prea repede s-au uscat si uitat atatea lacrimi…Eu am vrut asa, eu am ales asta…Si acum sunt furioasa pe mine ca am facut-o…Acum , dupa ce am iertat de atatea ori, am inteles ca nu vreau sa uit, ca mi-e patat sufletul si nu mai vreau nimic…decat …libertate…problema e ca nu mai sper nimic…mi-am pierdut optimismul nemarginit cu care ma laudam, m-am pierdut eu, undeva pe drum si nu ma mai caut nici macar pe mine…Traiesc fiecare clipa trecand prin viata degeaba…Ma gandesc ca sunt prea tanara sa m-i se intample asa, de ce tocmai mie? Cum sa procedez? Acum, ma intreaba mereu : „chair nu vezi ca incerc sa fac ceva pt casnicia noastra? „…ba da, vad, poate si apreciez, dac acum…e prea tarziu…acum nu stiu ce imi doresc…Sa ma pun seara langa el in pat, fara sa facem dragoste, ar fi o varianta, temporara…sa fim colegi de apartament…Si daca maine, cand nu il mai am, il vreau din nou, sau daca poimaine cand va fi un altul ma voi plictisi din nou…? ce fac, trec din relatie in relatie dupa cativa ani de convietuire? probabil am eu o problema…Cum as reactiona sa ma anunte ca are pe altcineva? Cred ca poate as considera raspuns nelinistilor mele, asa s-ar termina nu pentru ca eu in nebunia mea am ales asta…Sa fie fericit cu altcineva, e ciudat sentimentul, il resping de atatea ori si totusi cand ma gandesc la el il vad ca pe un bun comun, al meu, asa e sa fie, am ales asta eu, fara sa ma oblige nimeni…si candva eram multumita si bucuroasa de decizia mea…crezand ca nu se poate sa fiu mai fericita…L-am iubit enorm, l-am idolatrizat si respiram pentru el…acum e altfel, nu stiu ce vreau, nu pot sa vreau altceva…de ce? nu stiu,… ceva ma retine…sentimentul de dependenta, obisnuinta de a fi al meu si eu a lui, normalitatea cu care ne traim viata? prea multe reprosuri, prea multe nemultumiri, prea multe dezamagiri si furii stranse intr-un suflet … compenseaza cu clipele in care cred ca e bine? sau poate doar ma mint eu pe mine ca e bine…Doamne simt ca inebunesc…am plecat pe acest drum plina de sperante, refuland de dragoste si sentimente, unde dumnezeu le-am pierdut? se consuma?…asa repede? Cat de cruda pot fi sa-mi despart copilul de tata? Nu pentru asta l-am adus pe sotul meu in viata mea si pe acest ingeras in viata lui, nu pentru asta am dat nastere unui copil, ca sa ajung sa fac rau, sa-i fac sa sufere, sa-i vad despartiti…Ce se va alege de tot ce am cladit? pana unde voi merge, cat rau le voi putea face celor pe care i-am ales in viata mea si am facut-o ca sa ii iubesc?…unde imi e sufletul si sentimentele de acum cativa ani?…Oare se va tremina vreodata acest… intuneric de unde striga sufletul meu si totusi nu-l aude nimeni…?

  18. nu ma mai bate, n-a facut- de mult, asa cum a promis…dar eu tot arunc cu pietre in el pt ca a facut-o …Inca arunc…si n-am fracut-o atunci la timpul potrivit, atunci am iertat fara sa clipesc, acum il urasc pentru asta, pentru atatea lacrimi, pentru spaima, pentru disperarea in care ma zbateam…Acum ma urasc pe mine pt ca l-am iertat atunci… Vreau ceva si nu-mi gasesc locul…daca n-ar fi piticl meu probabil as disparea fara sa ma uit in urma…fara nici o expliocatie, asa intr-o zi, fara nici un semn … Cat pot visa, dar e ireal totul. eu exist, aici, in acest loc, si intr-un fel anume… sa fac ceva? as face, dar nu stiu ce…

  19. …nu ma mai bate, n-a facut- de mult, asa cum a promis…dar eu tot arunc cu pietre in el pt ca a facut-o …Inca arunc…si n-am fracut-o atunci la timpul potrivit, atunci am iertat fara sa clipesc, acum il urasc pentru asta, pentru atatea lacrimi, pentru spaima, pentru disperarea in care ma zbateam…Acum ma urasc pe mine pt ca l-am iertat atunci… Vreau ceva si nu-mi gasesc locul…daca n-ar fi piticl meu probabil as disparea fara sa ma uit in urma…fara nici o expliocatie, asa intr-o zi, fara nici un semn … Cat pot visa, dar e ireal totul. eu exist, aici, in acest loc, si intr-un fel anume… sa fac ceva? as face, dar nu stiu ce…

  20. Nicol, nu dispera si nu te mai autoinvinui pentru lucruri in care nu ai nicio vina. Iertarea de moment se intaleaza fara intrabari, teama de a il pierde cand pentru tine e centrul universului te face sa ierti orice doar pentru a il avea in continuare alaturi…insa o data cu trecerea anilor si cu estomparea sentimentelor traumele revin in forta, iar el cel pe care il divinizai se transforma intr-o bruta care candva te-a ranit, fizic,sufleteste,psihic. El poate nu mai e cel de atunci dar nici tu nu mai esti cea de atunci si bucatile din voi din perioada aceea exista, iar trecutul tau iti cere explicatii, te intreaba ce cauti langa el, de ce i-ai permis sa iti faca rau si de ce l-ai iertat. Copilul nu este un motiv de sacrificiu pentru tine, trebuie sa fie o bucurie pentru amandoi, cum se alfel ar trebui sa fie si viata pentru fiecare in parte. Nu esti un om fara suflet daca iti cauti fericirea si nu desparti copilul de tata, ei se pot vedea in continuare. Cauta iertarea in adancul tau, nu in copilul tau, si daca simti ca poti sa-l ierti pentru tine si nu din alte motive, mai aveti o sansa, altfel e doar o amanare de moment sfarsitul inevitabil.Daca tu nu esti multumita si nici nu te poti resemna, vei cauta mereu solutia…si intotdeauna solutia va fi aceeasi…

  21. eu sunt casatorita de 5 ani si am o fetita de 6 ani si simt ca tot ce ma leaga de sotul meu este fetita nu-l mai iubesc dar nici nu vreau sa-mi las fetita fara tata ce sa fac sa-l las sau sa stau alaturi de el si sa-l suport in continuare?

  22. Andreea, de cele mai multe ori e in natura umana sa ne cautam scuze pentru care nu actionam tocmai cum ne dorim. Copilul va avea un tata indiferent ca va locui cu el in aceeasi casa sau nu…mai departe de tine depinde!

  23. UIte…si eu am cautat pe google acelasi lucru.. „daca il mai iubesc sau nu”. Probabil acum e singura perioada mai calma de cand suntem impreuna.. Deobicei noi suntem mai pasionali…ca sa nu spun nebuni 🙂 Probabil asta m-a speriat. Dar, citind povestile ceolorlalti, mi-am dat seama de un lucru: ca IL IUBESC 🙂 Sunt foarte fericita ca am ajuns la concluzia asta.
    Poate ca acum nu mai simt fluturasi in stomac cand ne tinem de mana…dar ma simt bine…fericita si in siguranta alaturi de el 🙂

    Mersi, Lorelai, pt subiectul deschis…m-a facut sa-mi dau seama ce simt. Mi-ai luat o piatra de pe inima. :*

  24. Vad ca a trecut ceva timp de cand nu a mai scris nimeni nimic pe aici, si sper sa imi raspunda cineva…si daca nu, eu oricum simt nevoia sa imi descarc sufletul. Am 21 de ani, sunt o fata cat se poate de normala, sociabila, care isi doreste un viitor frumos, cu niste parinti minunati si care se zbate zi de zi ca sa devina o persoana respectata. De 1 an si jumatate sunt cu un baiat mai mare cu 6 ani ca mine…Stiu, dragostea nu are varsta si nici nu ma gandesc la lucrul asta. El pentru mine este prima relatie cu adevarat serioasa..primul in multe..m-am atasat foarte mult de el si mi-a placut acel iz de maturitate pe care il simteam la el la inceputul relatiei. Am luptat foarte mult initial pentru ca el tocmai iesise dintr-o relatie peste care ii era foarte greu sa treaca si spun eu ca am reusit sa ii fiu alaturi si l-am facut sa treaca peste. Mi-am dorit foarte tare sa fiu cu el si sa ajung sa il fac sa ma iubeasca asa cum o iubea pe fata dinaintea mea…si tind sa cred ca am reusit acest lucru. Numai ca timpul a facut ca aceasta ambitie a mea sa fie inconjurata de tot felul de evenimente. Pe cat sunt eu de ambitioasa si de luptatoare, pe atat e el de delasator si lenes. La 27 de ani nu are job, nu are nimic al lui, nu are o facultate terminata..si cu toate astea este foarte plin de el si foarte arogant. Eu am vazut cateva lucruri bune in el si de acele lucruri m-am atasat si am ajuns sa le iubesc, dar persoanele din jurul meu – care ma cunosc de o viata intreaga – au ajuns sa imi atraga atentia si sa ma faca sa vad ce se petrece cu adevarat in jurul meu si ca acest baiat nu este potrivit pentru mine. Cadouri de Mos Nicolae? Never…Cadouri de Craciun? Luate de sora lui pentru toata familia…(nimic personalizat). Eram maxim de fericita cand primeam un trandafir de la el cu o anumita ocazie, stiind ca acel trandafir special de la el pentru mine. Nu vreau sa ma apuc sa insir cate lucruri materiale i-am oferit lui in tot acest timp..pentru mine, astea prea putin conteaza..pentru ca le-am daruit din suflet si m-au facut pe mine fericita in primul rand. Nu am asteptat si reversul medaliei…insa totodata i-am oferit si inima mea cu totul..intreaga mea fiinta si intreaga mea inocenta. El m-a acuzat de foarte multe ori ca nu sunt suficient de matura, ca trebuie sa ma schimb, ca etc…am ajuns la concluzia ca nu stiu care dintre noi este cel matur din relatie, pentru ca eu ma lupt pentru viitorul meu si sa fiu o persoana respectat si sa imi duc o viata asa cum imi doresc, pe cand el duce o viata deloc potrivita si nesatisfacatoare. ma rog….problema este ca de cateva luni incoace ma tot gandesc la despartire…de fapt, de la inceputul relatiei noastre nu eram ferm convinsa ca el este cel potrivit pentru mine si constant m-am gandit cand va aparea despartirea..pentru ca am avut nenumarate certuri si discutii, saptamana de saptamana. Nu a fost nici macar o luna in care sa pot spune ca totul a fost perfect la noi. Nu. iar acum..parinti, prieteni, rude…toti sunt impotriva lui si totusi eu simt ca nu pot sa ma despart de el..ceva ma tine..simt ca as suferi foarte tare daca nu l-as mai avea in viata mea, pentru ca m-am obisnuit prea mult cu el…desi stiu ca nu este ce imi trebuie mie, vad si ca este o persoana buna in strafundul lui..doar ca nu are motivatia sau ambitia necesara…sau nu o MAI are..s-a pierdut undeva pe drum…simt ca trebuie sa fiu alaturi de el in aceasta calatorie sinoasa, dar din pacate acest drum ma face pe mine sa regresez si sa pierd increderea si stima celor care mi-au fost alaturi o viata intreaga…ce sa fac? mai are rost sa lupt pentru el sau este cazul sa renunt?

  25. @Anonim:
    Iti raspund eu la distanta de doua luni, cu speranta ca de la randurile tale pana la raspunsul meu, iubitul tau a capatat titulatura de „ex”. 🙂
    Din ce ai scris tu…te-a atras „maturitatea lui”, apoi m-ai pierdut pe drum, incercand sa spui ca ambitia ta de „a fii iubita la fel sau mai mult decat fosta”, a marsat in dorinta de a fii impreuna. Probabil esti o mica leoaica, altfel nu-mi explic inversunarea cu care ai incercat sa FII si sa SCHIMBI un…nene mai mare cu sase ani decat tine.
    Poti sa iubesti si sa te lasi iubita si de cineva cu xx ani mai mare decat tine, dar grija si preocuparile unul fata de celalant sa fie reciproce.
    All the best. 🙂

  26. Credeam k sunt singura persoana care simte aceste lucruri.am 23 de ani si am o relatie de peste 5 ani.avem o poveste frumoasa.ne-am cunoscut mai altfel,pot spune.desi am avut o relatie la distanta mai bine de 3 ani,cu multe probleme,acum suntem impreuna.ca in orice relatie,la inceput totul e roz apoi culoarea incepe sa se inchida..l-am iubit enorm,eram in stare de orice pt el..si cand imi era lumea mai draga imi dadea cate o „palma”..se intampla ceva.m-a ranit mult dar pt ca imi doream sa fim impreuna si sa avem o poveste frumoasa l-am iertat.mereu am visat sa am o poveste de iubire ca in filme..dar realitatea e alta,mai cruda,mai dura..cu fiecare lacrima,cu fiecare suferinta iubirea ce i-o purtam si-a pierdut intensitatea..pana cand..s-a dus..si am renuntat.nu am mai vrut sa lupt pt ca m simteam singura in relatie..si am spus timpul va decide..si a decis.dar,am un suflet de care as vrea sa ma lipsesc pt ca in momentul cand imi plangea si il vedeam cat sufera ,sufletul meu se rupea in doua si nu am putut sa ii fac asta si i-am mai dat o sansa..si acum ma urasc pt asta.ma simt captiva intr*o relatie pe care nu mi-o doresc..sunt momente cand simt ca inca il iubesc si altele cand nu suport nici sa m priveasca..si ma roade gandul ca poate viata mea era alta fara el..si m inspaimanta gandul de a petrece o viata cu el..dar cand ma gandesc ca ar putea iubi alta femeie simt o durere..cine sa ne mai inteleaga pe noi femeile?ba vrem asa,ba invers..ba pe el,ba pe altul,ba fara el ar fi greu…eu vreau sa fiu fericita desi daca ai ca tel in viata gasirea fericirii,niciodata nu o vei gasi..nu mai vreau sa m simt asa..vreau sa fiu sigura de ceea ce vreau..vreau sa simt ca traiesc..stiu k inauntrul meu e un foc care poate fi reaprins..dar nu stiu cum..vreau sa iubesc..vreau sa spun cuiva un te iubesc,sincer si cu toata convingerea..stiu ca ar trebui sa m pun pe mine pe primul loc dar nu vreau sa il ranesc..imi vine sa fug cat mai departe..help please

  27. Buna din pacate si eu ma regasesc in povestea asta … la mine nu este vorba de cadouri … lucurile materiale sunt aproape infirme pentru mine .. suntem impp de 7 ani .. si acum cred ca nu il mai iubesc …. si factoii ar sunt multi .In toti acesti 7 ani el ma umulit .. ma inselat de nenumarate ori ma batut … vorbe urate si asa mai deprate .. bine inteles ca au fost si clipe frumoase as fii ipocrita sa spun ca nu au fost doar ca eu nu ma mai simnt bine in relatia asta .. numai sunt fericita l am ierat am trecut cu vederea … peste tot si si peste toate doar ca acum numai situ ce simnt.. acum sunt hotarata sa ii spun gata sa terminat numai vreau .. dar cand ajung in fata lui nu ii mai spun nimic… sa fie oare obijuninta?? il mai iubesc?? eu am cunoscut un baiat acum 4 ani si de atunci el se tine dupa mine dar eu nu i am dat nicio speranta pana acum ceva timp .. adica ma simnt bine cand ies cu el .. cand vb cu el dar nu stiu ce sa fac nu stiu ce simnt.. vreau un sfat o parare o opinie va rog!!!

  28. Din pacate am intrat si eu aici,tot dupa ce am scris pe Google”nu-l mai iubesc”.Sunt momente cand cred ca mai pot schimba ceva la el,momente cand imi spun ca imi irosesc viata langa cineva care nu merita.Casatorita de peste 20 de ani,copii majori…………eu,la munca in strainatate,el muncind in tara pe mai nimic.Traieste din banii mei,plateste banci si totul din ce-i trimit eu.Am obosit sa vad un om neputincios,asteptand totul de la mine.Am obosit sa fiu barbatul casei.Si ma gandesc ca nu sunt singura ,cate alte femei din Romania se chinuie ca mine!!!Nu stiu daca mai rezist un an langa el.Constiinta imi spune sa-i mai dau o sansa,poate poate se schimba ceva,insa mintea imi spune ca sunt o mare fraiera si ca astept in zadar.Sunt inca o femeie tanara si pot trai o viata fericita ,nu stiu ce sa fac!?Pur si simplu nu stiu ce sa fac,am incercat pe toate caile sa-l responsabilizez dar in zadar.Mi-e ciuda pe mine ca n-am puterea sa opresc acest chin si sa scap de golul din suflet!Lorelei…………..de-ai stii cat de mult ma regasesc in ceea ce ai scris tu mai sus!!!!

  29. si eu tot ca voi in mare parte 🙁 trist . sunt intr-o relatie de 6 ani , cu un baiat minunat , care s-a schimbat pentru mine,si care ma iubeste orbeste. nu l-am iubit de prima data , dar simpla lui prezenta imi inspira incredere si siguranta. era mai indiferent la inceput , si cum eu incepeam sa tin la el, au inceput multe certuri , ca eu vroiam mai mult timp cu el,sau sa ma alinte , sa ma surprinda cu ceva frumos.parintii lui (care nu ma plac, dar ma accepta pentru el ) , faptul ca eu trebuie sa imi intretin familia intr-o oarecare masura ( discutii de la bani , logic ) . am facut un compromis amandoi , si am ales sa plecam din tara. o perioada ne este bine,dupa care iar ajungem la cearta.stiu ca eu sunt de vina 80% , si ca il provoc cateodata.el este un om foarte calm , si un pic nepasator la ce se intampla in jurul lui,iar eu foarte impulsiva .nu suport indiferenta. dupa cum am spus , el sa schimbat mult … problema este ca si eu. parca niciodata nu l-am iubit cu adevarat.de fapt ma intreb daca am fost vreodata indragostita.il iubesc,dar nu suficient incat sa merg mai departe.simt ca mai mult ii fac rau.ma comport oribil cateodata,si nu merita.am incercat sa ma schimb,dar tot timpul ajungem in acelasi punct.eu ma gandesc la despartire de 4 ani.omul asta merita ce e mai bun in viata,si eu ii ofer doar certuri.intr-adevar , are si el greselile lui ,si m-a facut sa sufar enorm cand abia ma observa , cand nu il interesa daca ma doare ceva , sau alte chesti.inca ma doare cand ne certam,ca ajungem la reprosuri,imi scoate ochii ca el aduce mai multii bani ca mine,sau ca trimit banii acasa tot timpul ( situatia e mai complicata cu familia mea ).stiu ca intelege pe o parte , si ma ataca doar ca sa ma faca sa sufar , mai ales cand dau curs unor discutii aiurea ( ma enervez prea repede ) . poate ca ar trebui sa fiu mai calma , si ar fi mai usor , dar niciodata nu m-am comportat asa in fosta mea relatie . parca ma aduce la disperare , cu calmitatea si usurinta cu care vede lucrurile . acum am hotarat sa luam o pauza,gen el este in tara pt 3 saptamani , si eu trebuie sa ma gandesc daca vreau sa mai continui sau nu. o sa plec in spania,definitiv cred,dar pe o parte simt ca ma sufoc fara el,pe o parte ma simt eliberata.cand a plecat am plans toata ziua.urm zi , eram libera.ma simteam bine.acum imi e dor de el,acum nu.pfffff … maine nu stiu ce o sa mai fie …chiar tre sa fie totul asa de complicat ? daca ma despart si o sa imi para rau ? daca o sa vreau sa ma intorc , si el realizeaza ca e mai bn fara mn ? daca chiar il iubesc enorm, dar nu am stiut cum sa imi dau seama de asta ? merita totul , si stiu ca o sa am siguranta ca nu o sa ma raneasca daca merg innainte, daca si eu la randul meu ma calmez cumva . si totusi , daca mai trec inca 6 ani si eu tot nu ma simt implinita ? ce fel de iubire este asta ? cum imi dau seama ce vreau ?

  30. Mda… Aceasi poveste dintr-un alt colt de lume… La mine Tine povestea de 10 ani, si vreau sa spun ca simt cel mai tare sa-l las cind sunt pe cíclu…. Atunci imi fac planuri , atunci vreau cel mai mult sa fiu singura. Dar am o fetita cu el, si nu vreau sa o las fara tata. Cite o data ma urasc pe mine insumi ca nu pot sa-mi ascult inima, sau hormonii.? Complicat…

  31. …sa scriu si eu aceeasi poveste? ma regasesc atat de mult si e atat de trist….suntem impreuna de 10 ani, 10 ani cu bune si cu rele, poate mai multe rele dar am fost prea indragostita sa deschid ochii…si-am acceptat si mi-am calcat pe suflet si-am mers inainte, pur si simplu nu puteam concepe viata fara el, dar am ajuns sa nu mai pot concepe viata cu el…si asta doare! Mi-e frica sa ma despart, mi-e frica sa imi fac bagajul si sa plec, mi-e frica sa nu regret enorm si mi-e frica pentru el…stiu ca ar suferi enorm si ca ar purta in suflet o ura fata de mine si nu pot accepta acea ura cand cred ca am facut totul! El este o fire depresiva, este foarte nemultumit de lumea in care traim, uraste tot ce il inconjoara…societatea, femeile, copiii…isi uraste pana si parintii pentru ca l-au nascut si nu l-au invatat ce sa faca cu viata lui. Nu munceste si bea, bea zilnic cu mici pauze….de doi ani de cand ne-am mutat impreuna eu il intretin, eu platesc tot …si nici macar asta nu ma deranjeaza. Ma deranjeaza in schimb ca nu are ambitie, ca se auto-distruge, ca nu accepta ajutor specializat, ca se complace in aceasta situatie. Ma deranjeaza ca atunci cand bea ma jigneste, tipa la mine sau vine cu tot felul de pretentii sexuale. Ma deranjeaza ca m-a inselat cu ani in urma si considera asta ca fiind ceva normal, ceva firesc intr-o lume cu atatea tentatii, ceva firesc in procesul lui de maturizare….si ma deranjeaza ca accept sa merg inainte cu un om care imi spune mereu ca el nu vrea sa se casatoreasca sau sa aiba copii. Ma doare sufletul pentru mine si ma doare sufletul pentru el…e un om ce are nevoie de ajutor si eu nu pot sa i-l ofer. Am fost alaturi de el mereu…asa cum am stiut mai bine, am sperat mereu ca il pot determina sa iasa din aceasta depresie dar acum am realizat ca nu pot face nimic, ca ajung sa nu il mai iubesc, ajung sa ma departez sufleteste de el si sa imi doresc sa-mi vad de viata mea. Doar ca imi pasa…imi pasa de cat de mult l-as face sa sufere si simt ca nu voi avea niciodata curajul sa plec. ..Ma aflu intr-o relatie toxica, atat pentru mine cat si pentru el, deoarece eu ii intretin viciul, eu il obisnuiesc sa fie o persoana dependenta…si cred ca daca as pleca, daca l-as parasi ar exista o speranta ca el sa se trezeasca si sa lupte pentru viata lui…nu pentru mine, nu ar lupta pentru mine, m-ar ura si asta ma doare! Oare am facut suficient?

  32. buna…din nefericire sunt si eu cam in aceeasi situatie…dar sa va spun povestea mea.Am o relatie de 6 ani cu prietenul meu Marius si anul viitor am fi planuit sa ne casatorim.Acum 4 luni de zile din nu stiu ce motiv l-am inselat.Niciodata pana acum nu mi s-a intamplat sa imi placa atat de mult de un alt baiat incat sa ajung sa il insel.S-a intamplat cu un coleg de la fostul servici.Nu pot sa imi explic de ce am facut asta.Mi-a placut enorm.Relatia cu acest baiat a durat 2 luni si au fost 2 luni de vis..nu am cuvinte sa descriu tot ce s-a intamplat intre noi..a fost minunat si mi-as dori sa intorc timpul inapoi sa fiu iar cu el, cred ca m-am indragostit de acest baiat.Acum nu mai pot sa il uit si ma gandesc tot timpul la el. Am stiut ca nu fac bine ca il insel dar nu puteam sa renunt la nici unul dintre ei.Pe ilie il adoram,era ca un ,drog, pt mn iar de Marius imi parea rau k stiam k o sa sufere.Acum imi pun aceleasi intrebari ca si tine Lolrelai.
    Marius lucra pana tarziu si nu prea ma mai baga in seama..seara cand ajungea acasa nu stia altceva decat sa stea pe leptop si abia daca vorbea cu mn..Relatia noastra ajunsese prea monotona.Sa fie asta motivul? Acum 2 luni relatia cu acest baiat Ilie s-a incheiat pt ca Marius a aflat si cu toate astea am ramas cu Marius…M-am rugat de el sa ne mai dam o sansa cu gandul k o sa fie bine si ca o sa il uit pe ilie si imi era si frica sa il pierd..Apoi am plecat in concediu si mi-am mai revenit putin dar cand m-am intors am inceput sa ma gandesc din nou la ilie..la momentele frumoase si acum simt ca nu il mai iubesc pe Marius..Am fost confuza dar acum cred ca sunt indragostita de Ilie si cu Marius am ramas doar ca sa nu sufere.Am incercat sa vorbesc cu el sa luam o pauza dar nu vrea..i-am spus chiar si ca nu il mai iubesc dar el nu se da batut..mi-a zis ca o sa ajung sa il iubesc iar si ca o sa il uit pe ilie…Si de nunta ce sa zic..nu sunt fericita,nu astept aceasta nunta…nunta mea am crezut ca o sa fie de vis dar nu o sa fie asa:(..unde au disparut oare sentimentele mele?..l-am iubit enorm pe Marius si imi este greu sa cred ca eu l-am inselat si ca nu il mai iubesc. E bine oare sa mai continui relatia cu el sau sa o inchei si sa o iau de la capat?Sunt confuza?nu stiu ce e bn si ce nu:(
    Sper sa ma puteti ajuta va rog

  33. Sau sa fie oare ceva de moment si inca sa il mai iubesc?Dar atunci nu imi explic de ce nu il pot uita pe ilie..de ce imi doresc sa il vad..de ce nu imi mai place sa il sarut pe marius…nu ii mai simt lipsa,am ajuns sa stau cu el doar pentru ca asa trebuie…dar parca nu mai simt nimic..de ce?:((

  34. Poate ca sunt nu știu câta femeie care spune , și mie mi se întâmplă la fel .Bai, dar fiecare cuvintel în parte !
    Apropo de Mos Nicolae, eu am fost obișnuita de mic copil sa primesc dulciuri și nici ca îmi doresc mai mult, pare copilăresc pentru altii, dar dureros pentru mine , pentru că prima data când petrecem sărbătorile cu copilul nostru și mos Nicolae a uitat sa vina.
    În alta ordine de idei, nu am fost îndrăgostita niciodată de soțul meu. Dar știi cum e vorba aia , pe care eu nu am ascultat-o, mila mi-e de tine dar mai mila mi-e de mine .
    Am văzut și câteva comentarii, unul dintre ele al Ioanei care incerca sa se convinga singura ca s-a mai schimbat și ca venirea lui bebe va schimba ceva. Sa dea Dumnezeu sa i se fi întâmplat asa , dar în cazul meu a înrăutățit treaba. Și eu ma imbatam cu apa rece ca a scăpat de mitomanie (și o zic la modul cel mai serios , chiar e bolnav în sensul asta) , dar nici o șansă. Rămân cu un gust amar ca nu a apreciat de cate ori l-am salvat de la înec și de cate ori l-am iertat . Rasplata? Lipsa totala de respect!
    Și ca veni vorba de copil . În sfârșit am cunoscut fericirea . Îl divinizez pe copilul meu . Nu regret o secunda ca l-am născut ,din contra , mulțumesc cerurilor că e sănătos , perfect. Dar ma doare ca nu i-am ales un tata mai bun , cu spirit familist , mai iubitor , și care sa nu îl considere o povara , o obligație.
    Ehh… ce sa mai zic de viata de cuplu de când e prichindelul, acum deja se spun lucrurilor pe fața cat de mult mi-aș dori să divorțam , dar cineva cândva a spus o vorbă mare , nu lătra , atâta timp cât nu ai ce mușca!

  35. Lorelai…au trecut aproapte 5 ani de cand am postat aici pe blogul tau…Habar nu am daca mai exista „viata” in acest articol, insa am regasit intamplator postarea mea cautand „nu il mai iubesc pe sotul meu” pe Google…Probabil vroiam sa vad daca exista vre-un sfat legat de aceasta traire…si am dat tocmai peste blogul tau ! In 2011 iti scriam trista mea poveste, in care eu si el si micutul nostru eram personajele principale. Acum mai e un personaj, inca un ingeras care a venit in perioada in care am tras de mine si la un moment dat chiar am crezut ca am razbit, ca il iubesc ! Ce ciudat a fost firul epic al povestii mele…acum nu il mai iubeam, acum credeam ca dragostea invinge…chiar am crezut in asta dar ce pacat ca uite, ma regasesc acum, dupa atatia ani, cu acelasi deznodamand…real si crud…in care spun din nou …nu il mai iubesc… Cred ca asta a fost realitatea in toti acesti ani, insa venirea unui nou copil si toate evenimentele ce au survenit dupa m-au facut sa cred ca se poate ! Din pacate am ajuns sa punem punct…insa din fericire o facem amiabil, inca de mana pe acest drum. Ciudat, foarte ciudat pentru mine, insa se pare ca el intelege acest lucru. Dramatic pentru el insa …o gura de aer si de speranta pentru mine… Ne separam o perioada, urmand sa ne analizam cu atentie sentimentele fiecare, insa ceva din mine stie ca nu a mai ramas in mine, nici macar ceva care mai poate fi analizat…Apoi vom decide daca (cel mai probabil ca sigur ) vom incheia aceasta casnicie…Ciudat este ca nu simt nimic…Nici mila, nici regrete, nici teama…de parca privesc alti doi oameni pusi in aceasta situatie… Ma uit la el si trag de mine sa imi dau seama ce simt…Nimic ! Sunt eu nebuna sau cum e posibil ca dupa 10 ani impreuna sa simt doar…nimic ! Teorica cu „dragostea invinge’ se pare ca nu s-a aplicat si in cazul nostru…functioneaza daca exista …probabil…daca nu…se ajunge inevitabil, mai devreme sau mai tarziu tot aici, in functie de cata puterea ai sa accepti si sa dai piept cu realitatea sentimentelor tale ! Incerc sa nu ii reprosez nimic, am avut momente glorioase, fericite, nebune…vreau sa le memorez doar pe acestea si sa cred ca inceputul a fost vinovat de acest final trist… Inceputul meu plin de iubire a fost marcat de scurte momente ale realitatii in care constientizam ca nu e reciproca iubirea…insa eu mi-am creat propia mea poveste in care credeam cu tarie si nu vroiam sa accept nimic altceva…Apoi a urmat o a doua etapa in care el a inceput sa constientizeze ca ma pierde si din pacate a inceput cu o dragoste excesiva, sufocanta din care m-am zbatut ani la rand sa scap…Foarte ciudat….am tanjit dupa iubirea lui si cand in sfarsit a inceput sa mi-o ofere…m-am ferit de ea… Ani de zile m-a iubit bolnav, prea mult, prea excesiv, prea insistent… Mi-a veirifcat fiecare rasuflare, fiecare clipire, am explicat ani de zile fiecare detaliu care imi ocupa intraga zi… In acesti ani de incercari nesfarsite mi-am pierdut zambetul, am uitat cum suna rasul meu zgomotos de altadata…mi-am pierdut optimismul, chiar si lacrimile…am devenit puternica, m-am ridicat si am incetat sa imi mai plang de mila…. Acum sunt linistita, povestim in fiecare zi, locuim inca impreuna pentru inca…maxim doua saptamani…Acum, cand ne-am pus sufletele pe tava, simt cu adevarat ca l-am iertat…desi nu i-am reprosat nimic… Ii spun si lui, simt ca eman blandete din tot sufletul….nu il iubesc, nu il urasc, nu il compatimesc…doar l-am iertat… e minunat sentimentul…. Frumoasa mea poveste in care am crezut la inceput s-a destramat si totusi sunt impacata cu mine insami….

    • Imi cer scuze ca am vazut atat de tarziu mesajul tau Nicol. Sper ca intre timp lucrurile s-au asezat si mai frumos pentru tine indifrent in ce directie simti tu ca e „frumos”. Iti trimit un gand bun, tie si ingerasilor tai, si iti reamintesc ca iubirea nu dispare niciodata. Ea e in tine si cateodata refuza sa se mai ofere altcuiva. Poate ai nevoie de un timp in care sa te iubesti pe tine si atat pentru a fi din nou pregatita sa impartasesti din nou. Astept un nou semn de la tine 🙂

  36. Mio marito è stato barare su di me con il mio amico e ho quasi perso finché non è stato in grado di contattare grandi ubeji Baba per chiedere aiuto, Egli è stato un grande aiuto, ha salvato il mio matrimonio dalla vergogna e l’imbarazzo, ha ripristinato il mio matrimonio come lui promesso, mio ​​marito non barare su di me più, che vuole salvare il suo / la sua relazione o di avere alcun tipo di problema che ha bisogno di soluzioni, deve contattare lui e-mail; greatbabaubeji@gmail.com

  37. Mio marito è stato barare su di me con il mio amico e ho quasi perso finché non è stato in grado dicontattare grandi ubeji Baba per chiedere aiuto, Egli è stato un grande aiuto, ha salvato il mio matrimonio dalla vergogna e l’imbarazzo, ha ripristinato il mio matrimonio comelui promesso, mio​​marito non barare su di me più, che vuole salvare il suo / la sua relazione o diavere alcun tipo di problema che ha bisogno di soluzioni, deve contattare lui e-mail;greatmutaba@gmail.com

  38. Sotul meu a fost cheating on eu cu prietenul meu si mi-am pierdut aproape până când a fost capabil să contactaţi majore ubeji bebe pentru a vă ajuta, el a fost de mare ajutor, a salvat casnicia mea de la rusine si Jena, a restaurat meu nunta comelui promis, sotul meu nu ieftin pe mine, care vrea sa salveze relaţia lui/ei sau au orice fel de problemă care are nevoie de solutii Vă rugăm să contactaţi-l e-mail;greatmutaba@gmail.com

  39. Buna, eu sunt MARIA Dupa ce am fost in relatie cu Anderson de ani de zile, sa despartit de mine, am facut tot posibilul sa-l aduc inapoi, dar totul a fost zadarnic, l-am dorit inapoi atat de mult din cauza iubirii pe care o am pentru el, la implorat cu totul, am făcut promisiuni, dar a refuzat. Mi-am explicat problema prietenei mele și ea mi-a sugerat să contactez mai degrabă un vrăjitor care să mă ajute să arunc o vrajă care să-l aducă înapoi, dar eu sunt tipul care niciodată nu credea în vrajă, nu aveam de ales decât să încerc, mi-a trimis poșta și mi-a spus că nu există nici o problemă că totul va fi bine înainte de trei zile, că ex fostul meu se va întoarce la mine în trei zile, a aruncat vraja și în mod surprinzător în a doua zi, era în jurul orei 16:00. Ex-ul meu ma sunat, eram atat de surprins, am raspuns la apel si tot ce a spus a fost ca a fost atat de rau pentru tot ce sa intamplat ca el a vrut sa ma intorc la el, ca ma iubeste atat de mult. Am fost atât de fericit și am mers la el, așa am început să trăim împreună din fericire din nou. De atunci, am promis că oricine știu că are o problemă de relație, aș fi de ajutor pentru o astfel de persoană prin referirea lui sau ei la singurul vrăjitor adevărat și puternic, care ma ajutat cu propria mea problemă, îl puteți contacta prin e-mailul său: prophetosula94@gmail.com

  40. Am fost nebun când soțul meu sa despărțit de mine și mi-a lăsat o altă femeie. Toate datorită PROPHET OSULA cea mai bună vrăjitorie de dragoste on-line, care mi-a ajutat să-mi aduc înapoi sotul astăzi și să restaurez fericirea în căsnicia mea … Sunt DANIELA JOE pe nume trăiesc în Anglia. Soțul meu sa despărțit de mine și mi-a lăsat să fiu cu o altă femeie și l-am vrut să mă întorc. Am fost atât de frustrat și nu știam ce să mai fac din nou, îmi iubesc soțul atât de mult, dar el mă înșela pe mine cu o altă femeie și asta îl face să se destrame cu mine, ca să se poată căsători cu cealaltă doamna și această doamnă cred că folosesc vrăjitoria soțului meu pentru al face să mă urăsc pe mine și pe copiii mei și asta a fost atât de critic și nepăsător – pentru că plâng toată ziua și noaptea ca Dumnezeu să-mi trimită un ajutor pentru a-mi lua soțul! Am fost foarte supărat și aveam nevoie de ajutor, așa că am căutat ajutor online și am dat peste un site web care a sugerat că vraja PROPHET OSULA poate ajuta la obținerea ex back repede. Deci, am simțit că ar trebui să încerc. L-am contactat și mi-a spus ce să fac și am făcut-o, apoi a făcut o vrajă pentru mine. 48 de ore mai târziu, soțul meu ma sunat într-adevăr și mi-a spus că mi-e dor de mine atât de mult, Dumnezeule! am fost atat de fericit, iar astazi sunt fericit cu omul meu din nou si noi traim impreuna cu bucurie ca o familie mare si multumesc vrajii puternice de vraja PROPHET OSULA, el este atat de puternic si am decis sa impartasesc povestea mea pe internet ca PROPHET OSULA vraja este cel mai bun vrajitor online, care mă voi ruga întotdeauna să trăiesc mult timp pentru ai ajuta pe copiii săi în timpul necazurilor, dacă ești aici și iubitul tău te face să te ducă în jos sau soțul tău sa mutat la o altă femeie, nu mai plânge , contactați acest spioncaster puternic pe adresa sa de e-mail de la (prophetosula94@gmail.com}

  41. Sotul meu m-a lăsat şi a rupt inima mea de 4 ani, dar din moment ce am contactat (greatmutaba@gmail. com) ex meu a venit înapoi la mine

  42. Atunci când soţul meu că am fost plecat inima rupt atunci am contactat (greatmutaba@gmail. com) ma ajutat pentru a arunca o vraja de dragoste, care aduce înapoi sotul meu

Leave A Reply