Nu stiu

0

Nu stiu de unde aparuse sau ce avea sa devina…Ii aflasem numele si aflasem ca ma interesa. Nu stiu in ce mod si in ce masura dar totusi, suficient cat sa-mi doresc sa il revad. Nu stiu cand sau cum am ajuns sa am franturi din el, nu puneam intrebari ma multumeam cu cat era. Nu stiu de ce, de la un timp, incepuse sa ofere tot mai putin.
Avea acelasi nume dar nu mi-l mai aminteam bine. Intr-o zi, mi-a lasat un bilet nescris, intr-o limba necunoscuta si nu stiu de ce dar tot ce am inteles din el e ca nici el nu stia de ce e atat de satul de nu stiu-ul meu…
Nu mai stiu cum se numea dar daca mi-as aminti poate si el ar scrie de data asta.


Share.

About Author

Niciun comentariu

  1. Frumos, imi place acest post…si mie imi place sa scriu mici istorisiri, dar stiu ca nu multi au rabdare si nu le postez pe blog.insa mie imi place sa citesc 🙂

  2. Mersi Ioana…
    Ce sa fie Maria? La ce te referi mai exact..scriu in aceeasi maniera in care am scris si pana cum si despre acelasi subiect! In alta ordine de idei…nu ai mai trecut de mult pe aici…chiar ma intrebam de ce!

  3. Trec mereu.
    Ceea ce scrii tu acum e o imitatie la ce scriai inainte.
    Nu forta, lasa sa se aseze.
    Sau, eventual, schimba subiectul- caci nu mai poti sa storci nimic de la( sau din !)acest „domn”.
    Pe de alta parte, sunt constienta ca nu am nici un drept sa-ti spun atatea lucruri neplacute.Deci, scuze ca le-am spus, dar nu ca le-am gandit.

Leave A Reply