Noi nu am avut rabdare…

0

rabdareCiorapii grosi de lana si un pulover verde larg aveau sa imi fie vestimentatie in acea zi.
Sunt destul de slaba, deci tinuta nu ma avantajeaza, dar asa se intampla in general, te trezesti ciufulita si cu ochii mici fara sa stii ce urmeaza. Il sarut de buna dimineata si ma duc sa fac cafeaua. La intoarcere arunc o privire in oglinda de pe hol si imi spun in gand : “ar trebui sa ma imbrac si sa ma pieptan…totusi”.
Intru in camera si ii intind ceasca de cafea, se uita tamp la mine si imi zice : “esti frumoasa!”
Zambesc ironic si ii raspund si mai ironic : “sigur ca da, si pe tine te avantajeaza culoarea pernei”
Ma trage in pat, ma saruta si imi explica dulce ca el nu glumea. Brusc imi aduc aminte de toate petrecerile si nuntile la care am mers impreuna si de orele pe care le petreceam aranjandu-ma si schimband rochii, ca apoi sa il intreb cum arat, cersind practic raspunsul dorit. Raspundea mereu sec :”iti sta bine sau arati bine” iar acum ma trezesc direct „frumoasa”.
Primul gand e cel firesc, deci ma inseala, se simte vinovat si vrea sa compenseze cumva. Da nu l-o duce capu’ ca asta e totusi prea evidenta? Adica in doi ani nu m-a vazut niciodata frumoasa desi de multe ori m-am chinuit sa fiu? Doi ani nu m-a sarutat el niciodata inainte sa isi bea cafeaua, iar daca incercam eu ma dadea usor la o parte sa-si citeasca ziarul…si acum? Nici ziar,nici cafea, nici tinuta sexy sau farduri ci doar eu cu el romantic subit? Sa fim seriosi!


El continua : “stii ca te iubesc nu?” si se ghemuieste in bratele mele…el barbatul, se face mic si asteapta mangaierile. Incepe sa se prosteasca, sa se alinte si sa ma alinte. Ma imita pe mine de fapt…Ma intreaba ce vreau sa facem azi…eu mirata il intreb:” cum, nu pleci?’


Doi ani de zile pleca mereu atunci cand se trezea, avea mereu ceva de facut, iar acum… Imi aduc aminte cat am visat la o dimineata ca asta, cat imi doream atunci cand pleca sa nu mai plece a doua zi…cat tanjeam sa se comporte macar o data ca azi, iar azi cand intr-un final o facea, in loc sa ma bucur analizam de ce o face.
Ma intristez si realizez ca nu-l mai iubesc si realizez ca si el stie asta. A aflat-o inaintea mea si incearca sa mai salveze ceva…

Nu, nu ma inseala, doar nu vrea sa ma piarda.


Nu ne-am sincronizat niciodata, atunci cand eu vroiam sa mananc, el vroia sa joace fotbal, atunci cand eu vroiam sa ies in oras el vroia sa doarma, atunci cand eu il iubeam el doar se lasa iubit. Cand eu sufeream el nu stia iar acum, cand el ma iubeste, eu ma mir si cand el sufera eu stiu…
Am aflat tarziu ca imi vedea frumoase pana si cele mai urate ipostaze ale mele. Am inteles tarziu ca iubea si ceea ce eu  uram la mine…dar a tacut atat de mult si eu am ascultat atat de putin incat atunci cand a vorbit, toata atentia mea era concentrata pe tacerea de odinioara…
Timpul a fost rabdator cu noi,dar noi nu am mai avut rabdare…


Share.

About Author

Niciun comentariu

  1. :)) Fix la tine ma gandeam cand am terminat textu…ma intrebam..oare la genul asta de texte se referea Maria? Ca te intrebasem intr-un comment ce ti-a placut mai mult,,,,sa imi fac o idee ce te incanta si de ce te dezamagesc restul textelor. Ma bucur ca te pot multumi cateodata:)

  2. Mie imi place sa citesc si am citit foarte mult, de aceea cred ca pot (uneori!) sa recunosc, in mod obiectiv, un text valoros.N-am nici o calitate sa iti dau sfaturi de specialitate, ci doar ca un cititor avizat si informat. Cele mai bune texte ale tale sunt dinamice, pe cat de fragila pari, pe atat scrisul tau degaja forta, prospetime, placerea de a scrie, subtilitate, stil si rafinament intelectual. Parerea mea este sa iti cultivi aceste calitati si sa nu le dai voie sa se estompeze, sau sa se rutineze. De aceea tot iti zic sa nu te grabesti sa scrii orice ( si mai ales miorlaiala!), ci toate impresiile de care te-ai imbibat ca un burete intr-o anumita perioada de timp, sa le lasi sa se aseze ( sa dospeasca!) si apoi sa le dai drumul, sa le valorifici.Stii zicala cu 10% talent si 90% munca!
    Multumesc ca te-ai gandit la mine cand ai scris!Am fost „touchee”!

  3. Si apoi…. gol…. cer gri…si amintirea durerilor sugrumate inainte de soroc cu lacrimi varsate intotdeauna prea tarziu si sterse cu rusine pe ascuns… amagiri cersite cu umilinta de la visele tainuite sub tampla…si iar cer si cam atat…

  4. Foarte frumos spus Camelia…cred ca asta era textul pentru finalul fragmentului…doar ca nu l-am gasit eu..ci tu…multumesc si bine ai venit printre comentatori :)…e primul comment nu?

  5. Multumesc mult pentru ,,ospitalitatea” acordata cuvintelor mele printre gandurile tale…Imi face mare placere sa te descopar…e incredibil cum reusim sa ,,rezonam” cu trairile cuiva din ,,eter”..uneori am impresia ca incet, incet devenim un pic ,,emo” dar adulti, recunosc ca este putin exagerat, dar eu asa ma simt…
    Stii, se spune ca avem tendinta sa avem incredere in necunoscuti, pentru ca ei nu au apucat inca sa ne dezamageasca… mare vorba! E destul de paradoxal cum reusim sa ne aratam sufletul …si cat de ,,confortabil” poate sa ne fie…

Leave A Reply