Cum e cand nu iubesti un barbat!?!

0

 

Pentru prima oara de cand am descoperit iubirea,nu iubesc! Sunt obisnuita ca viata mea sa decurga cu gandul la cineva,la acel cineva cu care sunt intr-o relatie,la acel cineva cu care m-am certat si astept sa ma impac sau la acel cineva pe care inca nu il am la propriu dar ma chinui sa il cuceresc.Sunt obisnuita sa traiesc intr-una din multiplele faze ale iubirii pentru sexul opus.Inca de la prima iubire copilareasca in care asteptam cu nerabdare dimineata pentru a ajunge la scoala,pentru a il vedea cateva momente in pauza pana acum de curand tot timpul am adormit si m-am trezit cu un el in gand…

Ori sufeream dupa fostul,ori durerea incepea sa se estompeze cu aparitia unui nou, care evident ocupa golul gandului meu fara sa imi lase pauza de-o zi in care sa nici nu doara si sa nici nu visez. Se asezau toate in asa fel incat am ajuns sa cred ca asa e firesc,cum nu e zi care sa nu fie urmata de noapte fara vreo pauza in schimbul soarelui cu luna si totusi iata ca intr-o zi de vara a anului in curs m-am trezit fara sa ma intreb ce face fostul. A fost o zi ca oricare alta, atat de obisnuita incat nici n-am remarcat schimbarea produsa dimineata.In aceeasi zi nici nu m-am intrebat cu cine ma vad azi si nici pe cine mi-as dori sa intalnesc inainte sa adorm. Au trecut zile la fel si de fostul ma vindecasem si noul nu aparea.
Am tras concluzia ca se intampla si a urmat entuziasmul…imi doream de mult sa vad cum e si altfel decat stiu deja! Primele constatari au fost ca am mai mult timp,ca nu mai doare si ca brusc incep sa observ mai multi oameni pe care nu ii observam inainte. A urmat faptul ca nu imi mai incepeam conversatiile rapunzand la intrebarea:”Ce ai mai facut cu x”? sau „Ce mai face x”?,acum toate raspunsurile erau despre mine si atat iar asta schimba cu totul cursul discutiei.

Nu mai dezbat cum sa fac sa imi fie bine in relatie,cum sa ma impac cu x sau sa il corectez pe y ci vorbesc despre filme,carti,activitati ,etc… Etapa in care ma aflu acum in timp ce scriu e partea ciudata…e aia in care ma trezesc,ma uit la telefon cum fac intotdeauna si nu ma astept sa gasesc nimic.Ma uit la el degeaba…nu caut vreun apel pierdut sau vreun mesaj.Pana acum daca gaseam mesajul,era o zi buna,daca nu,mai putin buna…acum nu-l astept si zilele sunt toate la fel. E al dracului de ciudat sa nu astepti nimic,sa iti dispara si motivul bucuriei si a tristetii totodata…E ciudat sa constat ca barbatul ala,indiferent care era el,era motivul pentru care zilele erau diferite,ca el facea o zi mai reusita fara evenimente majore in ea..E ciudat sa scriu si sa nu ma adesez cumva pe ocolite lui ,sau sa nu sper ca va citi si un el,e ciudat sa pun o poza si toate like-urile sa imi fie egale…E ciudat ca nici macar nu stiu daca imi place ciudatenia asta!


Share.

About Author

Leave A Reply